Petru Romoşan

Am primit de la un fost factor răspunzător la vârf un text patriotic, „naţionalist”. Expeditorul spune că l-a primit la rândul său din Israel, unde circulă intens în comunitatea celor originari din România. Textul, sub titlul „Cine dă ordine din exterior lui Iohannis, Orban, Ciolacu, Barna ?”, a fost deja publicat în urmă cu două săptămâni pe site-ul justiţiarul.ro de la Sibiu, ţinut de Marius Albin Marinescu.

Ce ne spune articolul „naţionalist” ? Iată introducerea : „Cine controlează din afară PSD, PNL, USR, PMP, ALDE şi UDMR ? 90 % din activităţile comerciale din România aparţin azi străinilor. Iată mai jos cifrele adevărului. În spatele perdelei groase de fum politic România a devenit Colonie. Iată cine sunt cu adevărat stăpânii noştri (nu, nu sunt americanii…) şi ce trebuie să facem pentru a dăinui ca neam. Suveranitatea României s-a topit în focul care a ars capitalul privat autohton. Imperiul Corporatist trece prin foc şi sabie Lumea Veche. Istorie, eroi, legende, culturi şi destine, toate se prăbuşesc în genunea ciclonului globalist hrănit de zeul BAN. Pentru cei care încă admiră „investitorii străini” care „plătesc bine” am o veste proastă : profiturile nu rămân în ţară iar taxele sunt minime sau neplătite cu anii.”

Urmează topuri ale principalelor firme din România (din auto, comerţ, energie, industrie, industrie alimentară şi băuturi, telecomunicaţii şi IT, bănci), cu identitatea capitalului lor. În final se propune soluţia regrupării forţelor naţionale încă vii, pe baza precarului capital românesc care mai există. Ideile sunt puţintel patetice, uneori lirice chiar, fără să indice vreo cale practică de realizare aici şi acum.

Ludovic Orban, prim-ministru interimar azi, cu gura lui mare, parcă mereu rânjită până la urechi, aduce binişor cu un clovn trist şi ratat înainte de pensionare. Şeful său, Klaus Iohannis, dimpotrivă, aminteşte flagrant ţinuta unui măcelar din Sibiul germanic de altădată, din vremea lui Vlad Ţepeş sau Mihai Viteazul, ei sau familiile lor oaspeţi ai burgului, un măcelar destul de zdravăn cât să ducă pe umeri o jumătate de bou. Ei sunt conducătorii noştri. De aceea am avut 45 de ani de comunism, de aceea am avut o revoluţie vărsată în lovitură de stat. Ca să fim conduşi de Klaus Iohannis, de Ludovic Orban, de Raluca Turcan, de Alina Gorghiu şi de toţi ceilalţi.

Ne-am săturat până peste cap de semicomunişti şi vrem feţe noi. Iar USR tot întârzie să se maturizeze şi să ne aducă, în sfârşit, neomarxismul floriancoldean, progresismul soroşist izbăvitor ! În America, problema e deja binecunoscută, nu şi în Europa, adolescenţa ţine azi până spre 30 de ani, şi nu până la 18-20, aşa cum ştiam până la începutul anilor ’90. La 40 de ani, cât au cei mai mulţi activişti USR, ei sunt încă doar nişte utecişti (adolescenţi foarte întârziaţi) care se antrenează pentru mai târziu. E oare întâmplător faptul că Dan Barna vine din acelaşi Sibiu în care utecistul Nicu Ceauşescu a fost prim-secretar al judeţenei de partid ?

Deci toate sondajele îi dau câştigători pe toată linia pe liberali şi pe Klaus Iohannis, omul lor providenţial. Ce contează că sunt o adunătură de neisprăviţi, de incapabili, de incompetenţi şi despre care nu vom întârzia să aflăm că sunt şi mari corupţi ? De altfel, PNL e condus din spate de toţi oamenii preşedintelui (Băsescu Traian), fostul PDL, nişte corupţi foarte experimentaţi şi foarte apreciaţi de DNA, adică lăsaţi liberi, nederanjaţi, neanchetaţi şi nearestaţi.

Dar chiar lipsesc cu desăvârşire câţiva români capabili să facă o politică demnă, competentă, în interesul întregii populaţii ? De ce suntem atât de talentaţi la oportunism, la pupincurism, la îndoit spinarea în faţa colonialiştilor noştri cinici şi detestabili ? Pentru că acestora, ocupanţilor noştri, nu le putem reproşa că liderii noştri politici le uşurează sarcina cum nicăieri altundeva în Europa. Poate nici măcar în Africa subsahariană, parte a planetei încă abuzată masiv de „binefăcătorul” capital străin.

„Clovnul” Orban şi „măcelarul” Iohannis, la fel ca vaporeanul de ieri, Băsescu-Petrov, au intrat sau vor intra în istorie ca nişte noi fanarioţi nemiloşi cu poporul dar extrem de obedienţi, de darnici cu ocupanţii. Dar, în absenţa unor lideri ca Boris Johnson în Regatul Unit, Viktor Orbán în Ungaria, ca să nu mai vorbim de Xi în China sau de Putin în Rusia, cum va fi tratată, percepută de viitorime nefericita noastră naţiune ?

S-a pretins, în chip absurd, că aproape 1 000 de ani am dispărut din istorie, „mileniul tăcut al românilor”. Mai bine de 100 de ani am fost cocoşaţi de veniturile din cartierul Fanar al Constantinopolului turcesc. Imperiul Habsburgic şi apoi cel Austro-Ungar ne-a călărit şi muls şi el cu secolele în Transilvania. Imperiul Ţarist şi apoi Sovietic ne-a arătat prin veacuri tot ce ne poate face. Iată că deja de o bună bucată de vreme, de zeci de ani, România pare din nou să fi dispărut de pe hartă prin acţiunea şi complicităţile inavuabile ale elitelor sale, prea de tot mărunte dar de o insolenţă vociferantă de speriat. Cu un tupeu istoric, se străduiesc doar să ne convingă cât de necesare, providenţiale sunt.

Pentru a exonera poporul român de o bună parte a răspunderii, să ne amintim că singurul vot sigur adevărat din 1990 încoace a fost cel dat în vara lui 2012, cu 7,4 milioane, împotriva impostorului Traian Băsescu, repus în funcţie de Hillary Clinton şi Joe Biden, aparent contra cost (vezi Sorin Roşca Stănescu despre Mark Gitenstein şi Fondul Proprietatea). Deşi a fost demis de 7,4 milioane de români, Petrov-Băsescu e azi în Parlamentul European şi continuă să dea lecţii, aproape zilnic, pe televiziuni mizerabile, acolite. În rest, am avut şi avem STS, institute de sondare şi media prostituate, şi cele mai mari şi mai scumpe servicii secrete din Europa, dacă nu cumva şi din lume.

Petru Romoşan

Cu miliardarii în dolari Donald Trump pentru republicani (Trump a fost cândva democrat !) şi Michael Bloomberg pentru democraţi (Bloomberg a fost cândva republican !), candidaţi cu şanse în acest an la preşedinţia americană, presupusa mare democraţie americană îşi arată insolent conţinutul oligarhic, plutocratic. Alegătorii americani sunt cumpăraţi cu publicitate agresivă de sute de milioane de dolari, de miliarde. Bernie Sanders, singurul candidat cu un program social, economic şi politic complet, social-democrat comparabil cu social-democraţii din ţările nordice europene de la finele secolului XX, e diabolizat, batjocorit („Crazy Bernie”) de media prostituată („presstitute” – Paul Craig Roberts) întreţinută de Trump, Bloomberg şi de comparşii lor oligarhi, miliardari şi ei.

Mai e SUA o democraţie, aşa cum se pretinde urbi et orbi în tot momentul ? Îşi mai pot revendica americanii, cu toată civilizaţia lor materială, cu universităţile lor, ascendenţa democratică ateniană ? Sau, cu o armată răspândită pe toate continentele, în toate mările şi oceanele, şi cu o jurisdicţie extrateritorială fără precedent (inclusiv în România), e chiar o Spartă pur militară, o oligarhie, o plutocraţie şi la orizont o tiranie, o monstruoasă dictatură a banului ? Singura democraţie încă funcţională pare a fi cea din Regatul Unit, cu al său remarcabil prim-ministru Boris Johnson, omul care a reuşit să dea de pământ cu oligarhia britanică şi UE, interesată doar de afacerile ei, şi să încheie Brexit-ul, conformându-se votului popular de acum trei ani.

Democraţia franceză se descompune înspăimântător sub ochii noştri. Moneda euro, UE, preşedintele Emmanuel Macron şi majoritatea sa LREM (un USR deşănţat majoritar) sunt, în această ordine, contributorii principali la dezastrul democraţiei în Franţa. Germania şi democraţia sunt un subiect distinct, foarte complicat. Statutul prea îndelungat de protectorat american (ca şi în cazul Japoniei sau al Coreei de Sud) după epoca lui Hitler, care numai democraţie nu a fost în ciuda pretinsului său „naţional-socialism”, şi preluarea după 2007 de către Germania a conducerii imperiale a UE fac din această mare şi respectată naţiune un caz foarte special. De altfel, după plecarea Marii Britanii din UE, putem, foarte probabil, vorbi de democraţie doar în Germania, dar nu şi în UE controlată discreţionar de Germania, mai ales prin moneda euro (observaţia îi aparţine lui Emmanuel Todd, un mare intelectual francez adus la disperare de starea actuală a Franţei).

Care este situaţia în România din perspectiva funcţionării democraţiei ? O descrie foarte bine pe scurt Andrei Marga, fost ministru în câteva rânduri şi fost rector al Universităţii Babeş-Bolyai : „Vedem bine că preocuparea majoră pentru bugetul României a „preşedintelui” a fost să asigure buget cât mai mare pentru serviciile secrete şi Cotroceni. Situaţia este deja grotescă – România are mai mulţi generali decât armata americană, serviciile secrete au un buget mai mare decât cel al serviciilor omoloage din Franţa, iar la Cotroceni stă proţăpit un aparat sterp, care nu propune ceva în interes general, dar împiedică acum democratizarea” (Andrei Marga, „Ieşirea din nepăsare”, cotidianul.ro, 15 februarie 2020).

Care e legătura Partidului Naţional Liberal şi a noului/vechiului preşedinte Klaus Iohannis cu cultura română ? Cea mai bună ilustrare s-a arătat zilele acestea prin Irina Rimes, cântăreaţă, desemnată de ministrul Culturii ambasadoare a lui Brâncuşi : „Eu sunt mai mainstream. De mică am ştiut de Coloana Infinitului şi m-a fascinat. Am fost la Târgu Jiu, am vizitat unele dintre lucrările domnului sculptor. […] N-am avut mereu tangenţă foarte foarte mare cu cultura, cu cultura ne-contemporană pentru că am fost şi eu copil, am crescut la ţară. În momentul când am început să-l descopăr pe Brâncuşi, m-au fascinat lucrările lui că nu reprezentau neapărat cum se numesc. Se numeşte Poarta Sărutului, dar parcă nu înţelegeam de ce se numeşte aşa. […] Mâine, după ce trece febra, vom vorbi şi noi despre lucruri relevante, cum ar fi evenimentul de pe 19 februarie la Muzeul Naţional de Artă. Noapte bună” (extrase din postările artistei pe contul său de Facebook, apărute în presă). Iată de ce vor fi votaţi liberalii de o largă majoritate de români „mai mainstream” şi nu va mai fi nevoie să se ocupe tot STS-ul, ca până acum.

Dar cea mai odioasă faţă a noii democraţii iohanniste e dată de arestarea dr. Mircea Beuran, după o delaţiune deja clasică pentru DNA, fără nici un flagrant sau vreo probă materială cunoscută, aparent o banală cauză civilă. România din noul mandat Iohannis e şocată. Poate fi o opţiune raţională înlocuirea unei corupţii endemice (explicabile istoric) din lumea medicală cu noile bestii globaliste chitite să vândă sistemul medical românesc, cu tot cu medicina de urgenţă, capitalului străin fără chip ? Pot fi înlocuiţi Mircea Beuran şi colegii săi, unii deja inculpaţi sau chiar arestaţi, cu dubiosul Vlad Voiculescu, „băiatul securistului de la Viena”, fost ministru al Sănătăţii în guvernul „nepotului” Dacian Cioloş şi candidat impostor şi obraznic la primăria Bucureştiului ? Sau cu Emanuel Ungureanu, deputat USR, fost brancardier, specializat în plângeri penale în lumea medicală ? Triumful securismului în al doilea mandat Iohannis (de fapt, al patrulea mandat Băsescu !) e la vedere.

Cele trei luni ale guvernului ultraminoritar Ludovic Orban, împins cu forţa la Palatul Victoria de Klaus Iohannis, de serviciile secrete (prin „dronele” din Parlament), după trei ani cu Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă, ne arată în România un dezastru „democratic” deplin realizat. Nu cunosc pe nimeni care să creadă că ăsta e drumul cel bun pentru România. Şi cu atât mai puţin să creadă în făclia democraţiei pe care ar purta-o Partidul Naţional Liberal sub conducerea lui Klaus Iohannis, preşedinte-prim-ministru-dictator ventriloc de operetă, după căderea explicabilă a Partidului Social Democrat.

Petru Romoşan

Pentru propaganda #rezist şi pentru mulţi activişti liberali, PSD (Partidul Social Democrat) ar fi ciuma roşie. Pentru adevăraţii oameni de stânga, PNL (Partidul Naţional Liberal) e, cel puţin de câteva luni, de când cu realegerea „marelui lider”, a dictatorului de la Cotroceni, un sinistru icter galben (icterul e întotdeauna galben !). „Icterul galben” vine de la puterea capitalului, a aurului ? Cine să aibă dreptate ? Şi unii, şi alţii ? Nici unii, nici alţii ?

În mod natural, cu antecedentele sale comuniste, PSD susţine un stat egalitar, cu o dimensiune socială pronunţată. A mărit în ultimii ani salarii şi pensii. În dauna investiţiilor în infrastructură, educaţie, cercetare – în general, în economie. Aleşii PSD îşi datorează majoritar mandatele, locale şi naţionale, pensionarilor şi funcţionarilor statului. Funcţionarilor unui stat obez, dominat şi controlat de Ministerul de Interne, de Ministerul de Justiţie – cu judecătorii şi procurorii săi, mai ales cu DNA-ul impus din exterior – şi de serviciile secrete fără număr. Un stat obez, recesiv socialist, servit prioritar de Ministerul de Finanţe la întocmirea fiecărui buget. Cu pensii speciale la cheie. Recent au fost mărite şi salariile medicilor şi asistentelor. Dar nu şi cele ale profesorilor, ale educatorilor. Educaţia, cheia progresului pe toate planurile al întregii ţari, a rămas a cincea roată la căruţă. Ca să nu mai vorbim de cultură, de ani buni pe cale de dispariţie în mod organizat. La fel ca politica externă a României, de multă vreme inexistentă. Ministerul de Externe e bun doar de plasat ofiţeri, neveste, copii, familii întregi, amante. Cu imense costuri nejustificate.

„Icterul galben” depinde de factorul extern, care intervine în alegeri prin serviciile secrete, mai ales prin STS, prin SIE, prin SRI, fără de care nu se poate câştiga nici o competiţie electorală. În primul rând cea prezidenţială. Controlul extern e cel mai slab la alegerile locale, cu excepţia oraşelor mari, ele însele o pradă vizată din pricina bugetelor atrăgătoare. „Icterul galben” poate guverna trei luni, cum s-a văzut cu recentul guvern liberal al lui Ludovic Orban, chiar dacă are în Parlament doar un sfert din aleşi. Traseismul turbat, „dronele” (cf. Sorin Roşca Stănescu) sunt la ordinea zilei. Se ocupă „băieţii”, mânuiţi de scamatorii externi şi ajutaţi de media controlată prin acoperiţi (cunoscuţi de toată lumea). Poate în curând vor guverna şi cu 5 % reprezentare parlamentară, progresul nu poate fi oprit and the show must go on !

Programul de guvernare al „Icterului galben” e unul neoliberal, în fapt, ultraliberal, cel al statului minimal, al marelui capital care abuzează statul, al multinaţionalelor. Klaus Iohannis, un modest profesor de fizică, îmbogăţit dubios, „neoliberal”, se crede sincer un profet al ultraliberalismului fără piedici sociale (ciuma roşie). Sau poate nu se crede nimic dar execută brutal, simplist, întocmai şi la timp orice comandă externă. Împreună cu CSAT-ul său, cu guvernul său, cu DNA-ul său, cu Rareş Bogdan-ul său (un fel de pitic politic sau bufon al regelui) şi cu instrumentalizatele, „externalizatele” sale servicii speciale. Constituţia e o prostie de dânşii (ciuma roşie) inventată. Dacian Cioloş, o altă gură a comenzii externe, a şi anunţat că vor schimba Constituţia, dacă nu cumva o vor desfiinţa de-a dreptul.

Vechii liberali care îşi mai aminteau, fie şi foarte superficial, de istoria României, de dinastia Brătienilor, de „prin noi înşine”, „Răzgândeanu” şi „Căcărău” (foşti preşedinţi ai partidului), au fost aruncaţi peste bordul PNL-ului. Prin fuziunea cu PDL, partidul securiştilor dedulciţi la globalism, la internaţionalism capitalist, din vechiul PNL n-au mai rămas decât sigla şi câteva marionete disciplinate, ca „Sică Mandolină”, Ludovic Orban, şi Alina Gorghiu, cu ADN-ul corespunzător. „Răzgândeanu” s-a mai răzgândit o dată şi a lăsat PSD-ul în ofsaid, afară din Palatul Victoria. „Căcărău” a mai câştigat o dată la poker sau la ruletă şi şi-a plasat nevasta comisar european.

Dictatorul prea simpluţ de la Cotroceni doreşte pur şi simplu desfiinţarea PSD, „Ciuma roşie”. I-o fi promis ceva în acest sens lui George Soros sau Angelei Merkel ? Sau i s-a cerut asta expres şi aberant ? Un ordin ca atâtea alte ordine absurde venite din birouri care habar n-au ce e cu România dar îşi urmăresc cu ferocitate intrarea în cont a rentelor, „privatizarea” şi controlul întregii economii româneşti. Vom şti mai mult în lunile următoare. Clasa politică românească e azi praf şi pulbere, iar o altă clasă politică, serioasă, responsabilă şi competentă, nu are de unde să iasă. Aparent, românilor le mai rămâne doar să emigreze sau să ia, ca altădată, sub turci sau sub Habsburgi, calea codrului.

Sau astfel se asfaltează o autostradă pentru USR, pentru Dan Barna, Moise Guran, Nicuşor Dan, Clotilde Armand şi ceilalţi ? Tinerii din România au sau nu dreptul la un partid al lor ? Ce vor face aceştia şi eventualii lor patroni cu partidul (neomarxist sau progresist ?) e o altă problemă. Programul lor politic şi economic e deocamdată necunoscut, practic inexistent. Să fie bine şi la vară cald, jos ciuma roşie etc. nu e de-ajuns. Iar tinereţea în sine arată bine pe afiş, dar nu ţine loc de program. Anticipatele lui Iohannis (ideea USR, de fapt !) ne vor clarifica pe toţi.

În ciuda celor 45 de ani de comunism distrugător şi în ciuda celor 30 de ani de tranziţie haotică mascându-i ticălos, complice, interesat pe noii ocupanţi ai ţării, lumea românească e în continuare, în masă, tradiţională, „medievală” (cf. Mircea Vulcănescu – Spre un nou medievalism economic), creştină, „tribală”, având în centru familia şi clanul, credinţa şi neamul. Nici „Ciuma roşie” şi nici „Icterul galben” nu s-au obosit să înţeleagă cum trăiesc, cine sunt şi ce-şi doresc alegătorii pe care pretind că-i reprezintă. Unii s-au născut la estul României, ceilalţi la vestul României, dar poporul României se află undeva la centru, furat, maltratat, obligat să-şi caute, azi ca şi ieri, soluţii dincolo de politică.

Petru Romoşan

Nici o organizaţie media din România (ziare, televiziuni de ştiri, site-uri, altermedia etc.) nu pare interesată să urmărească îndeaproape, zilnic extinderea epidemiei de coronavirus, deja o pandemie după OMS, şi să ţină cotidian informată populaţia în legătură cu marea panică mondială în curs. Marile ziare occidentale, europene şi americane, ca şi televiziunile de ştiri sau cele generaliste chiar informează zi după zi despre numărul crescând de contaminări şi despre cel al deceselor, deşi deocamdată creşterea nu e exponenţială. Azi, în 02.02.2020, numărul raportat al morţilor în China e de 304, al îmbolnăvirilor de 14 000, iar al celor ţinuţi sub observaţie este de 137 600. Tot azi, 02.02.2020, s-a anunţat şi primul mort în urma infectării cu coronavirus din afara Chinei – este vorba de un filipinez întors în ţara sa din oraşul Wuhan, provincia Hubei.

Se închid frontiere terestre şi aeriene, se suspendă sine die zborurile înspre şi dinspre China, mai ales cele legate de Wuhan, epicentrul epidemiei. Peste 300 din top 500 cele mai mari companii globale sunt prezente la Wuhan sau în provincia Hubei, printre care Microsoft, Siemens, Renault, Honda, General Motors, Volkswagen, BMW, Peugeot etc. Industria mondială a automobilului foloseşte 200 000 de angajaţi direct la Wuhan şi peste 1 milion indirect. Wuhan şi provincia Hubei, în care e situat, constituie unul dintre marile centre industriale ale Chinei – sunt reprezentate, de asemenea, fabrici şi ateliere de materiale de construcţii, obiecte de artă decorativă, de papetărie şi articole sportive, produse alimentare şi băuturi nealcoolice etc. Wuhan şi regiunea Hubei, 56 de milioane de locuitori, sunt deja de două săptămâni în carantină severă, iar producţia industrială e grav compromisă, fabricile sunt blocate, iar aprovizionarea globală e puternic afectată.

Dacă pandemia se va prelungi dincolo de martie-aprilie, consecinţele pentru economia mondială riscă să fie catastrofale. Să nu uităm, China este uzina lumii, consumatorul american e complet dependent de muncitorul chinez. Restaurantele trag obloanele, avioanele şi trenurile nu mai circulă, şcolile s-au închis, fabricile funcţionează la subcapacitate, haotic sau se închid. În Hong Kong s-a hotărât deja că şcolile rămân închise până pe 2 martie, firmele lucrează de acasă în măsura posibilului. Economia reală, cea productivă, şi nu cea financiară şi speculativă, e deja serios atinsă. Se declanşează astfel noua mare criză economică despre care s-a tot vorbit, sub acoperirea coronavirusului ? Nimeni nu ştie să răspundă în acest moment.

Dar România nu pare a face parte din UE şi nici măcar nu e de pe planeta Pământ. Asta din punctul de vedere al acoperirii media, al interesului guvernanţilor români pentru ce se întâmplă în lume. Pentru că, altfel, farmaciile din ţară sunt în permanenţă în ruptură de stoc la măştile care pot proteja, fie şi imperfect, de contaminarea cu coronavirus. În plus, după unii cercetători, contaminarea nu se produce doar prin căile respiratorii, ci şi prin ochi. Are România stocul necesar de măşti ? Dar, mai grav, suntem capabili să detectăm acest foarte periculos virus ? Ministerul Sănătăţii nu se arată în nici un fel preocupat (nu e capabil ?) să informeze populaţia. Evitarea panicii nu-i scuteşte pe cei răspunzători de obligaţiile profesionale obiective.

Cele mai dure, mai draconice măsuri pentru a-şi apăra populaţia au fost anunţate de autorităţile de la Washington, care practic au suprimat contactele cu China şi au impus o carantină totală celor care vin din Wuhan şi din regiunea Hubei. Începând de duminică, 02.02.2020, autorităţile americane interzic intrarea pe teritoriul lor a tuturor persoanelor care vin din China, cu excepţia cetăţenilor americani. Dar măsuri asemănătoare au luat şi alte ţări, printre care Italia, care a introdus o procedură de stare de urgenţă pe şase luni, cu suspendarea tuturor zborurilor din şi spre China. Germania, în urma altor ţări, ca SUA, Franţa, Japonia, Elveţia etc., îşi repatriază în cursul lunii februarie cetăţenii din China după ce ieri, 1 februarie, un prim zbor militar a extras 110 germani din regiunea cea mai afectată. 180 de francezi au fost repatriaţi şi plasaţi într-un centru din sudul Franţei, lângă Marsilia, pentru o carantină strictă de 14 zile, la care şi-au dat cu toţii acordul în scris.

Doar la o lună şi jumătate după declanşarea alertei la coronavirus 2019-n COV s-au înmulţit iniţiativele pentru producerea unui vaccin. Institutul Pasteur din Paris a anunţat că a reuşit să izoleze faimosul virus – în câteva ore, specialiştii francezi au descifrat secretele codului său genetic. Sunt deja mobilizate 15 echipe pentru cercetare. Dar vaccinul, care va trebui să fie testat mai întâi pe animale, nu va fi disponibil înainte de câteva luni, poate chiar 20 de luni. Din primul moment al epidemiei cu coronavirus, laboratoare din China şi din Rusia au izolat, la rândul lor, tulpina virusului, contribuind major la detectarea eventualelor persoane contaminate, şi au dat startul la căutarea unui vaccin.

De unde vine virusul ? Este de origine animală, de la carnea de liliac sau de şarpe vândută ilegal în pieţele din Wuhan ? Este produs într-un laborator ca armă biologică ? Cum se propagă ? Cum te poţi apăra de el ? Există vreun tratament eficace până la fabricarea unui vaccin ? Cine e cel mai expus ? (Majoritatea celor decedaţi sunt persoane de peste 60 de ani care suferă de boli cronice, de inimă, de diabet etc. Dar tinerii pot fi purtători şi transmiţători involuntari ai coronavirusului.) Marile ziare (Le Figaro, Le Monde, New York Times…) încearcă să răspundă, pe chat-uri organizate, la întrebările cititorilor lor stresaţi. Presa română se ocupă insistent de mici mizerii PNL-PSD-Klaus Iohannis (inclusiv „afacerile”, bişniţele ministrului Sănătăţii, Victor Costache-Polisano Sibiu) şi e în mod evident indiferentă la spaimele cetăţenilor români. Iar faptul că ziariştii români în majoritate nu stăpânesc nici o limbă străină, nici măcar „engleaza”, pe care doar o maimuţăresc, nu-i ajută să se informeze rapid şi eficient, aşa că ne ţin la adăpost de coronavirus ca pe nişte struţi cu capul înfundat în nisip.

Noul guvern liberal, condus autoritar de paralelul, de arogantul Klaus Iohannis, cu CSAT-ul său, cu numeroasele lui servicii secrete, inclusiv SPP-ul generalului Pahonţu (vezi aiuritoarele dezvăluiri ale lui Gelu Vişan despre Lucian Pahonţu şi Daniel Funeriu), nu are astfel de greţuri. Iohannis vrea doar anticipatele sale, vrea guvernul său de paie, pus la dispoziţia comanditarilor, a patronilor săi globali. Dacă guvernul nu este capabil să gestioneze, să ţină sub observaţie şi să informeze populaţia în legătură cu marea teamă care a cuprins lumea, mai rămâne presa, fie ea doar altermedia, să le spună oamenilor câte ceva.