Petru Romoşan       

De ce figurile cele mai pure, cele mai consistente ale istoriei românilor, de la reprezentanţii Şcolii Ardelene – Petru Maior, Gheorghe Şincai, Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu –, până la Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, I.C. Brătianu, fondatorul, Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, şi ajungând la Octavian Goga, Vasile Pârvan, Dimitrie Gusti, Mircea Vulcănescu, Gheorghe Brătianu, par cu toţii inactuali şi inutili pentru anul 2017, nu sunt reeditaţi modern şi contemporan, par că nu mai au nici o legătură cu România de astăzi ? Simplu de tot : pentru că în România de astăzi fojgăie cu program infractori de toate gradele, trădători de toate orizonturile, corupţi irecuperabili, hoţi dovediţi, impostori, incompetenţi. De fapt, nimeni nu mai e la locul său. Inginerii sunt ziarişti fanatici, preoţii sunt vedete de muzică populară, ospătarii sunt deputaţi şi senatori, şoferii şi gărzile de corp sunt oameni de afaceri şi colecţionari de artă etc., etc. Cine să mai lucreze şi să tipărească biografiile martirilor şi eroilor neamului românesc, cum sunt Horea, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu, străbunul Decebal sau mai apropiatul de noi boier Vasile Alecsandri ? Ordinul pe unităţi e la distrugere şi deriziune, contra burse, călătorii, joburi şi spaţiu editorial pentru tot felul de gunoaie. Iar molusca editorială Vladimir Tismăneanu (expresia unui editor nefericit al său) s-a transformat, dintr-un leninist expandat şi turbat, într-un neomonarhist pentru eternitate. Şi cu Tismăneanu deodată, alţi intelectuali ai lui Băsescu se reciclează în conservatori stilaţi după 15 ani de neoliberalism furibund, antinaţional.
La recentul târg de carte, imensa mizerie românească a dat din nou pe dinafară, încununând o tradiţie locală aberantă şi confuză, în care nimeni nu ştie bine ce face, dacă se vând cărţi cu discounturi-record, dacă se mestecă idei sau se lansează autori sau se face obligatoriul act de prezenţă. În tradiţia instalată în bâlbâiala şi sărăcia primilor ani de după 1989, violenţa, absurdul, indecenţa au atins noi culmi de barbarie. Pentru a înţelege mecanica profundă a acestei mizerii, ni se pare util să revenim la Rezoluţia Comitetului Executiv Naţional al PSD, principalul partid de guvernământ. Pentru că Rezoluţia conducerii executive a PSD poate băga în sperieţi pe orice cetăţean român mai slab de înger. Cetăţeanul român cu drept de vot are, în sfârşit, o explicaţie oficială pentru plecarea, de fapt, fuga peste graniţă a mai mult de 4 milioane de conaţionali. Şi are şi o explicaţie a dificultăţilor cotidiene cu care se confruntă aproape fiecare român care nu a apucat încă să părăsească ţara.

continuare »

Petru Romoşan       

Avem, în sfârşit, şi un stat paralel – după ce am avut un stat mafiot, unul poliţienesc şi unul de drepţi. Am avut Sistemul, am avut Binomul. Am avut multe. Am avut şi mai avem trei Familii regale : Familia Duda de Hohenzollern, Familia prinţului Paul de Roumanie („Nu poţi să faci afacer dacă nu eşti politic mestecat”), Familia regelui Cioabă. Împăratul Iulian nu e limpede dacă a fost omologat sau nu. Aşa a vrut Sistemul, aşa au vrut preşedintele republican Ion Iliescu şi Securitatea cea nouă, o confuzie cât mai mare între regii, împăraţii şi prinţii noştri de sânge. S-au ocupat de instalarea şi sporirea confuziei generalul Nicolae Militaru, agent sovietic, Ion Iliescu, cu studii la Moscova, Gelu Voican Voiculescu, esoterist neidentificat (ăsta al cui o mai fi fost ?), Virgil Măgureanu, cel cu Trabantul, şi el prietenul sovieticilor, al cominterniştilor, al bişniţarilor etc. – chestiuni rămase în ceaţă.
Am intrat de-acum într-o etapă nouă, pentru că nu putem opri progresul. Comitetul Executiv al PSD, partid de guvernământ, a adoptat o rezoluţie – în unanimitate ! – prin care stipulează că avem un stat paralel. Rezoluţia PSD arată „cu claritate” că principalii conducători ai statului român paralel sunt actualul preşedinte al statului de drept (sau de drepţi), Klaus Iohannis, şi procuroarea-şefă a actualului DNA, Laura Codruţa Kövesi. Cei doi ar avea deci dublă caschetă, una de drept şi una „paralelă”. Fără precedent în anale ! Inegalabil : „PSD constată lipsa de reacţie complice a Preşedintelui României în ceea ce priveşte numeroasele încălcări ale Constituţiei României comise de exponenţii „Statului Paralel şi Ilegitim”, începând de la exercitarea unor presiuni asupra puterii judecătoreşti şi până la sfidarea Parlamentului, cu încălcarea deciziilor obligatorii ale Curţii Constituţionale.” Se poate ceva mai rău ? Să mergem cu toţii încolonaţi la Spitalul 9 ?!
Pe de altă parte, e evident că pe teritoriul încă presupusei Românii de azi avem de multă vreme mai multe cnezate şi voievodate, pe lângă judeţe şi baroni locali. Avem, de exemplu, voievodatul Vrancei, condus de cneazul Marian Oprişan, sau am avut cnezatul Constanţei, cu Mamaia şi tot litoralul, condus de fostul voievod Radu Mazăre, tot aşa cum am avut comitatul Aradului, condus de comitele Gheorghe Falcă, urmaşul principelui Seculici, şi ducatul Sucevei, condus de ducele Flutur, altă „drujbă a lui Dumnezeu”, alături de principele pădurilor din Transilvania, calamitatea naturală Verestóy Attila. L-am avut şi încă îl mai avem pe baronul Liviu Dragnea al judeţului de câmpie Teleorman, care a şi devenit primus inter pares şi chiar mai mult decât atât, dictatorul programului său de guvernare, urmaş al dictatorilor Ceauşescu, Iliescu şi Băsescu. Am avut şi încă mai avem Grupul de la Cluj, după câte se spune, de provenienţă securistică, de obedienţă răsăriteană şi cu ramificaţii în Germania. De fapt, nici un analist nu a ştiut să definească acest grup cu picioarele adânc înfipte în Binom şi cu capul în centrul Sistemului. Am avut şi, bineînţeles, avem încă Binomul, de care se teme toată lumea, câmpul tactic.
Luptele recente în jurul fostului rege Mihai, foarte bătrân şi foarte bolnav, orchestrate aparent mai ales de hohenzollernul Duda şi principe, au mascat temporar luptele dintre statul PSD, condus de baronul de Teleorman, şi statul paralel, condus de cei care ar trebui să conducă statul de drept. Te loveşte ameţeala ! Dar luptele intestine şi fratricide nu s-au oprit aici. Mai nou, prinţii moştenitori ai celui de-al patrulea sau al cincilea rege – Dan Voiculescu, regele Antenelor şi al afacerilor, cel provenit din Bariera Vergului şi înnobilat sub Ceauşescu cu ordinele Crescent şi Dunărea –, prinţii deci Dana Grecu şi Mircea Badea s-au atacat în piaţa publică, pe sticla televizoarelor regalităţii. Echivalentul prinţului Duda pentru Casa Regală tradiţională, prinţul pastor Mihai Gâdea şi director, a încercat să aplaneze pitorescul conflict. Se pare, fără succes. Prinţii moştenitori ai regelui Voiculescu, Mircea Badea şi Dana Grecu, cei cu rating, cu publicitatea aferentă aducătoare de belşug, populari până dincolo de vulgari, rămân însă ireconciliabili. Asta înseamnă că nici măcar pe puternicul rege Voiculescu nu-l mai ascultă ca pe vremuri casa sa regală…
Ce-i de făcut ?, vorba (între alţii) a agentului (între altele) german Lenin. Mai întâi ar trebui să recitim cu atenţie Ţiganiada lui Ion Budai-Deleanu, nu e prima oară că-mi vine în minte. Poate chiar să facem un referendum şi să decretăm capodopera iluministului ardelean lectură obligatorie, cu studiu aprofundat în anii de liceu. Să refacem pe faţă, de drept, şi nu paralel, cnezatele şi voievodatele. Şi, eventual, baronatele. Să decretăm noul mileniu tăcut al românilor, când, conform UDMR, ar trebui să plecăm cu toţii în sudul Dunării. Sau unde vedem cu ochii. Dacă există şi alte soluţii – acum cât Europa şi America sunt cu ochii pe noi şi cu mâinile în buzunarele noastre –, acele soluţii ar trebui urgent expuse pentru că, altfel, se duce dracului toată şandramaua regală şi paralelă.

Petru Romoşan

La fel ca în timpul lui Nicolae Ceauşescu (altfel deşănţat naţionalist de paradă), care a rămas omul sovieticilor până ce aceştia l-au lichidat fizic prin interpuşii locali (tot aşa a fost lichidat şi mareşalul Ion Antonescu şi, după destule presupuneri, şi Gheorghe Gheorghiu-Dej…), şi actualii factori răspunzători români sunt supuşi obedienţi până în pânzele albe colonialiştilor de azi. Dacă economistul Ilie Şerbănescu are dreptate când afirmă şi demonstrează că România a devenit o colonie, probabil singura din UE – iar multă lume românească e de acord cu Şerbănescu –, atunci, dacă suntem colonie, trebuie să existe şi colonialişti. Cine sunt aceştia ? SUA, Germania şi Austria, Imperiul UE în dezagregare ? Nimeni nu scoate o vorbă, nici măcar analistul Şerbănescu. Asta şi pentru că, de fapt, România e ocupată şi colonizată în primul rând de bănci, multinaţionale, fonduri de investiţii care toate depăşesc statele, fie ele şi cele mai importante. La fel ca în anii de după 1859, după Mica Unire, legea economiei o fac mai ales cămătarii. Atmosfera generală în ţară nu poate fi decât infectă, abjectă, cu o populaţie deprimată, încălecată.
Recenta şi disputata „revoluţie fiscală”, în fapt o curată contrarevoluţie, pare a fi lovitura ultimă aplicată de capitalişti – cămătari în toată regula – statului social, muncii, celor mai săraci, mai fragili, mai expuşi. De-acum capitalurile pot veni în valuri la noi să mai ia câteva piei de pe nenorocitul de „angajat” român. Iar măsurile cele mai liberale din Europa, ultraliberale, neoliberale sau neoconservatoare sunt propuse şi vor fi implementate de partidul succesor partidului comunist, actualul partid socialist, care se fandoseşte cu titulatura de social-democrat. Dar confuzia e totală : socialiştii impun legi ultraliberale, cu impozite de paradis fiscal, cu angajatori liberi ca pasărea cerului, iar băncile, multinaţionalele şi complicii lor locali din Sistem trimit în stradă protestatari halucinaţi, „drogaţi” de reţele sociale anonime şi iresponsabile. Treaba e făcută profesionist !
Deşi PSD-ul e convins că pensionarii îi vor rămâne fideli în masă după recentele măsuri fiscale (ce fel de partid e acela susţinut doar de pensionari ?), anul viitor sau în anii viitori s-ar putea să asistăm la dispariţia pur şi simplu a partidului neocomunist. Două dintr-o lovitură : dereglementezi total piaţa muncii şi îl trimiţi la coşul de gunoi pe partidul care ar trebui să-i reprezinte pe angajaţi (cu sindicatele problema e mai demult aproape rezolvată). PSD s-a prezentat la alegeri ca un partid naţional, chiar naţionalist (vezi exhibiţiile fostului preşedinte PSD şi prim-ministru Victor Ponta cu PRU, partiduleţ ultrapopulist achiziţionat înainte de alegeri de Sebastian Ghiţă, alt pesedist), antiglobalist, cu simpatii exprimate pentru Grupul de la Vişegrad, dar prin măsurile fiscale ultraliberale se dovedeşte a fi cel mai docil executant al Finanţei globale care ne conduce, de altfel, pe toţi. Când alegătorii vor înţelege ce li se întâmplă de fapt, consecinţele ar trebui să fie devastatoare pentru PSD. Iar anul viitor alegerile anticipate nu sunt deloc excluse. Chiar dacă principalul partid de opoziţie, PNL, infestat de băsiştii din PDL, pare deja mort şi îngropat, dăruit cu un lider mediocru pe măsură, „providenţialul” Ludovic Orban.
Mai lipseşte pachetul legilor pe justiţie, moşmondit interminabil de ministrul Tudorel Toader, acceptat şi apoi refuzat de CSM, pachet de legi care şi el poate fi cu totul altceva decât ni se promite că este. Să ne amintim şi că multe iniţiative veneau chiar de la ciudatul CSM. Iar marii noştri lideri, Tăriceanu şi Dragnea, par să ne prepare în procedură de urgenţă şi o lege pentru viitoarea Casă Regală a României, cea care i-ar putea lua locul instituţiei prezidenţiale republicane, cu al său CSAT prea de tot la mâna Sistemului actual. O Casă Regală pentru un alt Sistem, mai aproape de Vişegrad şi de Moscova, dar şi de Washington. Pentru că azi în România poţi muri şi de foame, şi de cele mai neaşteptate boli, dar nu te plictiseşti niciodată. C. P. Tăriceanu şi Liviu Dragnea se visează fiecare I.C. Brătianu, fondatorul de ţară, şi îşi vor Hohenzollern-ul lor. Regina Margareta ?
La fel cum comuniştii români au fost mai stalinişti decât Stalin şi mai sovietici decât sovieticii, şi noii guvernanţi de la Bucureşti vor să fie mai liberali, mai neoconservatori şi mai capitalişti decât americanii (Constituţia noastră, abia postsovietică, nu pare să încurce pe nimeni). O formă extremă, o apoteoză a slugărniciei…

Petru Romoşan

Sunt oare bucureştenii cei mai incapabili, cei mai dezorganizaţi cetăţeni ai Uniunii Europene ? Aşa ar rezulta dintr-un clasament al celui mai nenorocit, mai aglomerat trafic rutier. Bucureştiul ocupă un odios loc întâi cu coroniţă, ceea ce nu face decât să confirme că România e la coada Europei. „De ce, nene Anghelache ?” De ce ? Cităm din sport.ro : „Business Insider a realizat un top al oraşelor europene în care traficul este unul de coşmar, pe baza unor cifre adunate de Tom Tom – companie de hărţi şi navigatoare, iar Bucureştiul este pe primul loc din acest punct de vedere. „Bucureşti, România, are cel mai prost trafic din Europa, cu o creştere de 7 procente faţă de anul trecut al timpului pe care şoferii îl petrec în trafic”, scriu cei de la Business Insider.”
Într-un clasament asemănător făcut cu câţiva ani în urmă, pe vremea pesedistului iliescian independent Sorin Oprescu, cel cu autostrada suspendată, Bucureştiul ocupa şi un dezastruos loc 7 mondial la trafic de infern, după Istanbul, Moscova, Sankt-Petersburg, Mexico City, Chongquing (China), Recife (Brazilia). Cu ale sale 24 de minute pierdute la fiecare călătorie în intervalele de vârf ale traficului, şoferii bucureşteni pierdeau în medie 94 de ore la volan în fiecare an. Adică 4 zile întregi risipite fără sens şi în stres la volan ! Dar asta era acum câţiva ani, pe vremea autostrăzii „zburătoare” Sorin Oprescu. Care ne-a costat deja 12 milioane de lei, adică vreo 3 milioane de euro, deşi cel mai probabil nu se va construi niciodată. Glumeţul şi „carismaticul” primar pesedist şi independent a dispărut în pădurea fără ieşire a justiţiei române. În 2012, primarul aparent miliardar plin de tupeu declara la televiziuni : „Da. Este cea mai scumpă autostradă de pe pământ şi interplanetar. Am avut o comunicare, nu eu personal, ci cei din jurul meu cu cei de pe lună şi aşa mi-au zis şi ei.” Iar în 2013, multguralivul Oprescu adăuga : “ „Lasă, dom’ne, că o să vadă dom’ Băsescu şi aia (autostrada – n.r.). Şi dacă n-o să fac pe dracu-n patru s-o trec prin Mihăileanu (…) Uite aşa, de-al naibii, aşa, s-o trec p-acolo…”, a spus Oprescu la emisiunea „După 20 de ani” de la Pro TV.” (citate postate de hotnews.ro la 18 iunie 2014).
Să ne amintim că şi pedeliştii rău famaţi sau de tristă faimă Traian Băsescu şi Adriean Videanu au fost şi ei primari ai Bucureştiului, unde se circulă şi azi coşmaresc. Gheorghe Cioară, Ion Dincă, Constantin Olteanu, Barbu Petrescu înainte de 1989, sau Crin Halaicu şi Viorel Lis dintre cei mai “povestiţi” de după 1989, au fost sau sunt încă toţi oameni cu stare după plecarea din funcţie, la fel ca primarii Traian Băsescu şi Adriean Videanu. Câte milioane de euro se evaporă inutil în traficul rutier cotidian din Bucureşti ? Care e hidos nu numai la aşa-zisele ore de vârf, de dimineaţă şi de seară sau de vineri după-amiază, ci aproape tot timpul şi aproape peste tot. Care este impactul noxelor suplimentare asupra sănătăţii întregii populaţii ? Dar asupra mediului pe termen scurt, mediu şi lung ? Mai nou, în gura spurcată a şoferilor stresaţi, înnebuniţi de trafic este primăriţa Gabriela Firea Pandele, fostă realizatoare TV la televiziunea lui Dan Voiculescu. Jumătăţile de măsură pe care le-au luat primăriţa şi partidul din care face parte, PSD, “măsuricile”, doar agravează o stare de fapt dintre cele mai infecte. La fel ca şi alte “sfârtacuri” de idei pesediste în alte domenii. Iar măsura populistă de tip PSD a scoaterii taxei de mediu a umplut Bucureştiul de “cazane”, cum spun şoferii profesionişti.
Bucureştiul nu este singurul oraş care se confruntă cu o situaţie teribilă din punctul de vedere al traficului rutier. E adevărat, Bucureştiul nu are numai probleme cu traficul rutier, Bucureştiul este, probabil, o spun mulţi, şi cel mai urât oraş din Europa (estetica generală a locului astăzi). Atena, Londra, Parisul au trecut, la rândul lor, prin asemenea situaţii de nesuportat. Dar poate doar Atena a ajuns la un nivel comparabil de blocaj. Atenienii au circulat multă vreme cu pare şi impare, ca pe vremea lui Ceauşescu la noi, dar din alte motive. Soluţii se pot găsi, dar ele trebuie să taie în carne vie şi să uite de viitoarele voturi până se rezolvă problema cea mai spinoasă, care este lipsa parcărilor. Cât de iresponsabil să fii ca să dai drumul la cumpărarea ieftină a milioane de maşini fără să te preocupi în vreun fel de locul în care le garezi ?! Fluidizarea voluntaristă a traficului, adică făcută cu forţa, pe bulevardele interioare şi multiplicarea benzilor pe şoseaua de centură trebuia de mult rezolvată şi era la îndemâna autorităţilor locale. La o aglomeraţie urbană de 2,5-3 milioane de oameni, răspunderile îi revin, bineînţeles, şi guvernului central. În Vestul Europei, automobilul a devenit de-o bună bucată de vreme doar un consumabil, la fel ca frigiderul sau maşina de spălat. La Bucureşti, maşina mică e încă un obiect de lux şi de cult, la fel ca în alte ţări înapoiate de pe planetă.
Adversarii PSD-ului, liberalo-pedeliştii, sau preşedintele Iohannis, ca şi micuţii soroşişti de la USR, altfel foarte zgomotoşi, precum şi viitoarele partiduleţe din eprubetele „binomice”, dacă vor să facă praf PSD-ul la următoarele alegeri, ar trebui să discute zilnic despre traficul monstruos din Capitala condusă de doamna Firea şi de partidul lui Dragnea. Şi, obligatoriu, să propună soluţii realizabile, dacă vor să fie votaţi. Bucureştiul poate fi un adevărat călcâi al lui Ahile pentru populiştii de stânga, pentru PSD-Dragnea. Ne putem întreba, pe drept cuvânt, dacă şoferii din Bucureşti se vor mai prezenta la vot la alegerile locale şi, dacă se prezintă, cu cine votează. Nu ar avea şanse reale un partid al şoferilor frustraţi din Bucureşti ? Cum e gestionat Bucureştiul, la fel e administrată şi România.