Petru Romoşan

Să reluăm discuţia pe tema comportamentului abuziv, penibil colonialist al reprezentanţilor marilor puteri (cu excepţiile notabile ale Rusiei şi Chinei) la Bucureşti, comportament care trebuie să înceteze de îndată şi, eventual, cu scuze publice. Dacă nu, în timp, pierderile vor fi pe măsura tupeului, agresivităţii şi prostiei acestor diplomaţii. Nici un tratat, nici o cutumă nu le permit acestor imperiali închipuiţi şi, de altfel, comici să ne dea public lecţii, să meargă în Parlament (aceşti reprezentanţi nu au voturi în spate) şi să-i tragă de urechi pe incompetenţii şi corupţii noştri. În treacăt fie spus, dacă, după 20 de ani de democraţie (frumos cuvânt vag care acoperă interese foarte pământeşti !), clasa politică românească e vai de mama ei, reprezentanţii acestor puteri (şi puterile occidentale însele) îşi au partea lor de contribuţie. Care se măsoară tot prin incompetenţă, corupţie şi interese partizane inavuabile.
Dar această « contribuţie » occidentală trebuie reevaluată critic pentru ca pe viitor să nu mai fie posibilă. Cu toată asocierea noastră la UE şi la NATO, România este încă un stat independent. Şi nici o asociere nu e eternă şi ireversibilă, mai ales dacă se dovedeşte că produce mai multe daune decât beneficii. România e încă la fel de independentă ca Franţa si Germania, cu toate cedările de suveranitate sugerate în tratate, cedări echivalente, chiar dacă nu şi egale. Ţările mari şi bogate din UE, plus SUA şi Israelul nu ne fac cadouri în bani. Exportul de ideologie şi interese (de democraţie, spun ei – sună mai bine) în România e în favoarea lor în primul rând. Vezi cum procedează şi cu ce cazne cu Moldova, Georgia şi Ucraina. Propagandiştii din interior, numai teoretic români, sunt plătiţi de ei. Prin firme, prin burse, prin diferite forme subtile de corupţie. De altfel, singura cheltuială serioasă pe care au făcut-o în România aceste puteri a fost pentru propagandă, mass-media, politicieni şi înalţi funcţionari aserviţi. Plus investiţiile în câteva « instituţii poliţieneşti » cum sunt DNA şi ANI, dacă informaţiile mele sunt corecte.
Au avut, în schimb, liber la toată economia românească. Vedem cum stăm cu sistemul bancar românesc, care e, de fapt, unul străin. Pentru accesul în UE am plătit cât nu face şi, foarte probabil, nu va face nici în viitor, adică marile întreprinderi, plus resurse naturale au fost cedate în condiţii inechitabile, cu mari profituri pentru partea occidentală. Pe de altă parte, se vede limpede cât interes au occidentalii să ne dezvoltăm în chestiunea absorbţiei fondurilor europene. Dacă aceste fonduri erau într-adevăr pentru noi, pentru dezvoltarea României, şi nu numai pe hârtie de propagandă, fondurile erau de mult absorbite. Chiar şi de mediocrul guvern Boc.
Slujul şi pupatul papucilor vizirilor euro-atlantici e treaba celor meniţi chiar acestui job. Sau al papagalilor imitatori băştinaşi, slabi de înger, lingăi, oameni de nimica. În plus, la această oră Occidentul (Europa de Vest plus SUA), producător de mare criză globală (morală, politică, economică), are nevoie la moral de asemenea lingăi, plătiţi sau spontani. Asemena lingăi le aduc aminte – şi asta le face mare plăcere – de cei 30 de ani glorioşi, iar americanii au avut parte chiar de un timp dublu, când au dominat restul lumii fără reală concurenţă. În plus, acum îi stresează rău China, India, Rusia, Brazilia, Turcia, Iranul, Africa de Sud şi alţii.
Tema e vastă şi merită dezvoltată. Deocamdată pot să le recomand diplomaţilor străini spre lectură – cu un respect drămuit, pentru că nici ei nu mă respectă prea mult pe mine şi pe concetăţenii mei – pe istoricul Ionnescu-Gion, cu ale sale studii despre epoca fanariotă, cu dese referiri la diplomaţii aflaţi în post la Bucureşti în vremea lui vodă Mavrogheni. Diplomaţii străini de la acea vreme (sfârşit de secol XVIII şi început de XIX), mari trăgători de sfori şi autori de conspiraţii, erau cu deosebire caraghioşi şi ineficienţi în accidentata geografie umană a Bucureştiului. Şi aproape că aş face un pariu : primul om politic care va merita respectul românilor va fi cel care va expulza un diplomat băgăcios şi obraznic, fără să rupă neapărat relaţiile cu ţara acestuia.

Relu de la Căstău (Relu al doilea, urmând unchiului său) şi Petru Romoşan – o reîntâlnire în locul de baştină, Orăştie, după câteva decenii, cu muzică şi cărţi.

Petru Romoşan

Dacă marţi, cu ale sale trei ceasuri rele, a fost ziua catastrofală a încă nenăscutului parlamentarism românesc, joi i-a venit rîndul diplomaţiei străine la Bucureşti să cadă în fund cu zgomot şi să-şi rupă noada. Rar am văzut reacţii mai violente ale românilor la amestecul neruşinat în treburile interne ale României din partea ambasadorilor unor mari puteri aflaţi în post la Bucureşti. Oamenii ăştia îşi închipuie că au şi ocupat România ! zice toată lumea. Aşa, fără nici un război, fără nici o pierdere, doar pe baza propagandei şi, poate, a înţelegerilor făcute cu cîţiva lideri, ridicaţi tot de ei la Bucureşti, deşi aceşti lideri nu reprezintă în mod evident pe nimeni. Cu băncile, cu multinaţionalele, cu produsele lor care transformă totul într-un comerţ ordinar, cu o ideologie falimentară, de sfîrşit de lume, îşi închipuie că băştinaşii s-au predat pentru totdeauna. Vă înşelaţi, băieţi ! Şi nu e de mirare, pentru că marile puteri trimit la Bucureşti, cu rare excepţii, numai diplomaţi şi personal diplomatic în cel mai bun caz de mîna a doua. Care procedează după cît îi duce mintea.
Cu o agresivitate imperialistă din vremi ce păreau revolute (nu sînt !) şi cu apucături de pe alte meleaguri, nişte neica nimeni veniţi de prin marile capitale cred necesar şi se cred capabili să ne dirijeze ca nişte caporali. Nu par să fi urmat şcoli de diplomaţie dar par veniţi direct de pe stadioanele de fotbal. În plus, ca şi cum la ei lucrurile ar merge strună şi, în mărinimia lor, n-ar şti unde să-şi mai plaseze înţelepciunea democratică.
Dar felul în care a procedat majoritatea obeză USL, sub bagheta incalificabilului Valeriu Zgonea, i-a deconspirat definitiv şi complet şi pe uselişti, social-democraţi şi naţional-liberali. Ei vor ciolanul cît mai repede şi fără oprelişti – legi, Cod penal – şi dau, în schimb, legi (Legea minelor) bune de vîndut ţara cui se prezintă şi cu comisioanele aferente numai pentru ei, şi urgent.
Pentru cei ce au avut proasta inspiraţie să urmărească lucrările de marţi din Parlament, pe la 4-5 după-amiaza, stresul a atins paroxismul : căderea democraţiei în România părea inevitabilă. Spre seară, la ora « cucului », a apărut pe televiziuni Traian Băsescu şi ne-a asigurat că domnia sa, împreună cu « draga de ANI » (vezi sesizarea senatorului Valer Marian din cotidianul.ro de azi), DNA şi CCR nu vor permite una ca asta. Să stăm liniştiţi, tătucul veghează şi corupţii din USL sînt sub observaţie strînsă. A avut totuşi loc o scăpare în Parlament, nemernicii uselişti au votat modificarea unor articole din Codul penal, dar pe la Cotroceni nu se trece ! Să stăm liniştiţi. Oare mai sînt o sută de oameni care îl iau în serios pe Traian Băsescu, în afară de mercenari şi forţe speciale ?
În aceleaşi momente, doctorul Ponta, mare gînditor în exploatări miniere, reflectează strategic prin Africa de Sud şi dă mîna cu Barack sub oblăduirea părintească a lui Tony. Am ajuns rău de tot ! Dacă nu se sparge România în anii următori, cu asemenea politicieni, înseamnă că mai rezistă o mie de ani. Se va dovedi că Munţii Carpaţi, în combinaţie cu Dunărea şi Marea Neagră, plus Transilvania, sînt un aliaj indestructibil. Pentru că, să nu uităm, frumoasa noastră ţară e şi locuită. Şi condusă de cine ştim noi.
Se ştie că în Balcani, mai pe la marginea Europei şi a imperiilor, conspiraţiile au avut întotdeauna trecere. De aceea merg prost lucrurile în partea noastră de lume, pentru că toţi conspiră împotriva noastră. Ceva conspiraţii or fi, poate chiar mai dese decît prin alte părţi, dar pină la urmă tot noi sîntem cei mai tari. Nimeni nu conspiră împotriva noastră mai bine decît noi înşine. Ne-o facem cu mîna proprie mai eficient decît orice serviciu secret străin, decît orice francmasonerie sau corporaţie. Cum s-a şi întîmplat marţi în Parlament cu cele trei ceasuri rele, care au aruncat în aer ţarişoara noastră fragilă. Cînd se pune Valeriu Zgonea în mişcare, e mare pericol…

Sorin Roşca Stănescu

Eu unul nu cred ca s-a mai intamplat asa ceva vreodata in istoria, destul de zbuciumata de altfel, a paralamentarismului romanesc. Azi, sutele de deputati reprezentand toate partidele, putere si opozitie de-a valma, au fost legati strans la ochi si pusi sa traga cu pistolul. Si, cum era si firesc, stransi atat de multi intr-un spatiu bine delimitat, s-au ciuruit intre ei. Iar peretii s-au umplut de sange. Desigur, cele de mai sus sunt o forma figurata de a descrie ce s-a intamplat, de fapt, acolo.

Deputatii, si repet, deputatii tuturor partidelor au fost socati cand, la primele ore ale diminetii, dupa ce si-au luat cartelele electronice si au semnat de prezenta, au aflat ca au de dezbatut, de respins si de votat zeci de acte normative, iar unele, cele mai importante dintre ele, cu un continut total necunoscut. Cum ar fie Legea minelor, un act normativ care a fost initial promovat in Senat si respins la mustata, din simplul motiv – care, de fapt, nu e simplu deloc – ca parlamentarii au descoperit, studiind diferitele amendamente mai recente aduse legii, ca, de fapt, aveau de-a face cu Legea Rosia Montana sub acoperire. Cu alte cuvinte, tot ceea ce facuse obiectul respingerii de care Comisia speciala si apoi de catre plenul Parlamentului a Legii Rosia Montana pe motiv ca existau cel putin sase alte legi incalcate si inca o seama de articole scrise cu dedicatie in favoarea – sau poate chiar de catre – Gold Corporation, se regasea, iata, au descoperit cu stupoare senatorii, in noua formula a Legii minelor. Si, in plus, exista avizul Guvernului, avizul Comisiilor de specialitate si acordul politic al conducerii USL pentru promovarea actului normativ. Acolo, la Senat, legea a cazut la mustata, adica numai cu o diferenta de doua voturi. In Camera Deputatilor a sosit o forma rafistolata a actului normativ. Nu se prea stie de catre cine si cum. Si, mai ales, in ce scop. Din nou, avizul Guvernului, dat pe picior, este favorabil la fel ca de altfel si avizele din Comisiile de specialitate. Si iarasi exista acordul USL. Scandalul este declansat de asta data dintr-un motiv, pe drept cuvant, exploziv. Pe site-ul Camerei Deputatilor aceasta lege nu este postata. In consecinta, deputatii ar trebui sa voteze fara sa stie ce. Sa voteze o lege cu totul si cu totul necunoscuta. Este primul eveniment paranormal.
Al doilea eveniment paranormal este legat de un alt act normativ, cu un impact la fel de mare. O lege de amnistie si gratiere. Ea este promovata de doi deputati. In Senat a fost respinsa. In Camera Deputatilor au fost aduse amendamente ieri seara, tarziu. In ceas de noapte. Amendamentele, se pare destul de numeroase, si continutul actului normativ sunt la fel de fantomatice pentru plen cum a fost si Legea minelor. Din nou, deputatii ar trebui sa voteze cu ochii legati. Din nou, pe site nu exista nici urma a acestui proiect de act normativ. De data aceasta gazul a fost turnat pe foc. Pentru ca, in plus, nu exista nici acordul in interiorul majoritatii. De asta data nu numai opozitia, ci si PNL au fost prinsi pe picior gresit. Liberalii urmau, cu alte cuvinte, sa fie smecheriti de partenerii din USL. Si asa a explodat scandalul. Spre bucuria opozitiei si a presei.
Toate aceste s-au intamplat azi si probabil inca multe altele despre care o sa auzim pe parcurs. Eu unul inca nu am mai auzit sa se fi petrecut ceva asemanator in vreun Parlament al Romaniei. Sau in vreun Parlament de oriunde altundeva.
Intr-un stat din Africa a existat un dictator numit Bokassa. El tinea mortis sa devina campion mondial de tras cu arcul. Si cum a procedat? A invitat un grup de arbitrii internationali, i-a umplut pe oameni cu aur si, ca un facut, de cate ori tragea cu arcul, acestia intorceau capul in alta directie, iar, pana cand isi schimbau pozitia, sagetile ajungeau, cu ajutorul unor slujbasi, exact in centrul cercului. Si Bokassa a ajuns campion mondial la tras cu arcul. Ceva asemanator s-a incercat azi, la Camera Deputatilor.

Text preluat de pe site-ul www.corectnews.com

Petru Romoşan

« De pe o zi pe alta » e o traducere intrată demult în limba română a expresiei franţuzeşti « au jour le jour », care exprimă provizoratul. Adică situaţia de fapt de acum a mai tuturor românilor, incapabili să vadă mai departe de ziua de azi şi, mai ales, cu sfârşituri de lună de calvar, cu facturi neplătite, curentul electric tăiat, cu telefoane oprite. Vor începe şi expulzările în plină iarnă ? În ţările occidentale, bogate şi civilizate, expulzările din locuinţe în timpul iernii pentru chirie neplătită sînt interzise prin lege.
Spectacolul politic, boxul cotidian dintre Băsescu şi Ponta, nu are nici o legătură cu viaţa de zi cu zi a cetăţeanului. Pe românii săraci, care sînt totuşi majoritatea, rezultatul caftelii Băsescu-Ponta, oricare ar fi el, nu-i ajută cu nimic. Criza economică, mondială dar şi cea românească specifică, cu dificultăţile ei din ce în ce mai mari, de nedepăşit, îşi continuă, teribilă, cursul. Decuplarea populaţiei de circul politic şi mediatic a depăşit cota de avarie, linia roşie, nivelul de alertă. Bat clopotele. Ei cu Parlamentul, cu partidele, cu televiziunile, cu corupţia – noi cu sărăcia, cu şomajul, cu teancul de facturi în aşteptare.
Cine se mai interesează în acest context de europarlamentarele care se apropie şi de prezidenţialele de care ne mai desparte doar un an ? La europarlamentare vor participa din nou şi îşi vor cîştiga un loc cu siguranţă soţia lui Crin Antonescu, soţia lui Victor Ponta, fiica lui Traian Băsescu. C-aşa-s nepotismul şi democraţia pe la noi ! Fără nici o ruşine şi fără nici un Dumnezeu. Dar cu buzunarele pline de euroi de la Bruxelles. Şi cu binecuvîntarea şi complicitatea Comisiei Europene. PNL, PSD, PDL – aceeaşi mizerie.
Mai contează cine va candida de aici într-un an la alegerile prezidenţiale ? Ce vor schimba în viaţa de zi cu zi a românilor Crin Antonescu, Victor Ponta, Mircea Geoană, Sorin Oprescu, Mugur Isărescu, Cătălin Predoiu dacă pierd sau cîştigă ? Şi televiziunile plus toată presa vor continua să macine aceleaşi vorbe goale, care au sens şi importanţă doar pentru personajele politice şi mediatice, în nici un caz pentru majoritatea românilor, care sînt în altă parte, în criză, disperare, lipsă de orizont.
Cît pămînt îi trebuie omului ? întreba marele Tolstoi. Doi metri pătraţi, era răspunsul. Traian Băsescu şi Elena Udrea, dar şi Ioana Băsescu în perspectivă, au nevoie de sute şi mii de hectare. Băncile împrumută, justiţia se uită şi meditează, televiziunile comentează pînă la ameţeală. C-aşa-i în democraţia originală de la Bucureşti !
Idealul unirii Basarabiei cu România era în mintea şi în sufletul mai tuturor românilor. Cu declaraţiile lor bombastice şi ridicole, au transformat şi acest ideal într-o trăncăneală de birt la un sfîrşit de an trist. Am omorît-o şi pe asta. Pentru că ei pe tot ce pun mîna usucă.
E ceaţă groasă peste România, nu vedem mai nimic dincolo de ziua de azi. Şi toate merg din rău în mai rău. Iar sărbătorile acestui sfîrşit de an vor fi mai sărace şi mai amare ca niciodată.

© Vlad Predescu
Ziua Naţională – rezolvare la bloc

© Vlad Predescu
După ceasul primăriei