Petru Romoșan

Lumea e într-o criză majoră, se aşteaptă schimbări extraordinare în America, în Europa, în Asia. România vegetează, dormitează şi aşteaptă ca un ministru al Fodurilor europene incompetent, numit pe criterii obscure (servicii – vezi Alina Mungiu-Pippidi), să aducă para mălăiaţă a banilor europeni în gura lui Nătăfleaţă român. Vom pune şi întrebarea „dar muieţi-s  posmagii” ? Useriştii şi neoliberalii români (deloc „naţionali”), deşi progresişti şi neomarxişti, nu par sa înţeleagă că banii europeni se dau doar pentru proiecte de Green Deal şi de digitalizare.

Cum ar putea România să-şi recâştige, fie şi parţial, suveranitatea şi independenţa pierdute pe mâna ultimelor generaţii de politicieni (Emil Constantinescu, Adrian Năstase, Traian Băsescu etc.) ? Fără să pună în discuţie apartenenţa la NATO şi la UE. E posibil aşa ceva ? Da, fără îndoială, e posibil, multe sunt posibile, dar e nevoie de voinţa şi participarea întregii naţiuni, şi nu doar de un PNRR care să fie acceptat de UE.

Două ar putea fi marile schimbări care pot duce la un nivel sporit de suveranitate şi independenţă pentru ţara noastră. Prima schimbare e una destul de simplă dar fundamentală. E vorba de forma de guvernământ mai potrivită pentru România în contextul geopolitic în care se găseşte azi. Ar fi necesară abandonarea republicii prezidenţiale (sau semi-prezidenţiale) şi adoptarea republicii parlamentare. Adică renunţarea la alegerea preşedintelui prin sufragiu universal şi trecerea la alegerea lui de către Parlament. Exemplul Ungariei vecine (imediat după 1989) şi cel al Germaniei ne pot încuraja pentru această opţiune. La fel cum exemplul Franţei prin ultimii trei preşedinţi (Nicolas Sarkozy, François Hollande şi mai ales Emmanuel Macron) ne poate descuraja decisiv pentru opţiunea actuală.

După cum s-a văzut mai ales cu ultimii noştri doi preşedinţi (Traian Băsescu şi Klaus Iohannis), un preşedinte în România intră, vrând-nevrând, sub cupola serviciilor secrete şi până la urmă nu mai conduce, de fapt, nimic. Preşedinţia devine un simplu birou de registratură, un notariat, iar preşedintele, un cititor de prompter. Iar factorul intern care îl controlează pe preşedinte poate fi foarte uşor controlat de factorul extern. Principiul centralismului, al piramidei. Controlul inteligent al preşedintelui român este unul politic dar şi economic. Şi, evident, unul de securitate. Lucrul a fost, de altfel, verificat şi cu Ion Iliescu, şi cu Emil Constantinescu.

În schimb, un prim-ministru puternic, bazat pe votul majorităţii românilor (ca Viktor Orbán în Ungaria sau cancelarul în Germania), susţinut şi de o majoritate parlamentară, are o libertate de acţiune mult mai mare şi e mult mai greu de controlat de către factorul intern sau factorul extern. Se exclud şi numirile de prim-miniştri de către un preşedinte izolat pe motivaţii personale sau neclare (sub acoperirea unei propagande ieftine), cum a fost cazul cu „guvernul meu”, „partidul meu”, „prim-ministrul meu”, în urma unor alegeri europarlamentare cu rezultate dubioase şi contestabile (fără legătură cu alegerile parlamentare !). La fel cum putea fi evitată numirea unor prim-miniştri oameni de paie ca Emil Boc, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Viorica Dăncilă şi, bineînţeles, Ludovic Orban şi Florin Cîţu.

A doua măsură, tot simplă şi tot fundamentală, este regionalizarea, începută de mai multe ori în ultimii ani dar ratată ruşinos de fiecare dată (vezi şi tentativa Dragnea). Primele care s-au opus regionalizării, şi nu întâmplător, au fost serviciile secrete, prin rezervişti şi prin pupilii lor activi. Preferinţa acestora pentru judeţe în dauna regiunilor mari se poate explica uşor. Dar nu are legătură cu interesul general, ci doar cu apărarea propriului lor interes. Care nu e departe de interesul comanditarilor externi. Fostul premier, actualul primar al Clujului, Emil Boc, orice am gândi despre el, împreună cu câţiva primari din vestul Transilvaniei, are dreptate să readucă în actualitate planul regionalizării.

Două sunt avantajele evidente ale marilor regiuni zise „europene”. Capacitatea de a susţine economic universităţi şi licee de calitate şi capacitatea de a construi spitale şi un sistem de sănătate conform cerinţelor secolului XXI. Fără să mai aducem în discuţie eterna absorbţie de fonduri europene. Preşedinţii de regiuni ar prelua multe dintre prerogativele actualului preşedinte şi ar putea constitui împreună un autentic reper politic. Ar fi mult mai aproape de alegătorii lor, iar împreună ar putea constitui o autoritate politică mult mai consistentă decât cea a fantomaticului preşedinte actual. Ar fi mult mai uşor de controlat democratic, şi deci mult mai răspunzători de deciziile lor. În Franţa, regionalizarea a fost realizată cu suces, iar ţara a rămas unită şi întreagă. Cel puţin până foarte de curând, când presiunea Germaniei asupra Alsaciei pare să inspire schimbări.

Discuţiile premature din aceste zile despre alegerile prezidenţiale de peste trei ani, din 2024, indică nu numai faptul că actualul preşedinte are nişte probleme cu rolul său, cu prestaţia sa, ci chiar preşedinţia pare să fie pusă în discuţie ca nefuncţională, ineficientă, inutilă. Care dintre următorii : Dacian Cioloş, Dan Barna, Florin Cîţu, Laura Codruţa Kövesi, Emil Boc, Mircea Geoană, toţi citaţi ca posibili candidaţi în lungi şi penibile dezabteri animate de comentatori, analişti, sociologi, poate să dea mai multă substanţă funcţiei atât de compromise de preşedinte al României ? Nu par toţi cei numiţi mai înainte chiar sub nivelul ultimilor patru preşedinţi ? Sau, în cel mai bun caz, la fel ca ei ?

Pe lângă cele două măsuri simple dar fundamentale – alegerea preşedintelui de către Parlament, regionalizarea şi descentralizarea puterii către regiuni –, se impun destule alte schimbări pentru a reuşi o tranziţie totuşi lină spre o Românie mai suverană, mai independentă. Primele vizate ar trebui să fie serviciile secrete care, după mulţi, conduc de facto România. Ele nu mai servesc pe nimeni, se servesc şi sunt servite. În plus, par să se fi constituit într-o „miliţie” de control al populaţiei băştinaşe. În beneficiul lor şi al străinătăţii coloniale. Nu sunt cumva prea multe, prea numeroase aceste servicii ? Nu ne costă cumva prea mult ? Nu s-ar impune nişte comasări şi o curăţenie de primăvară serioasă ? Funcţionează aceste servicii cumva tribal, cu întregi familii angajate în sânul lor ? Şi multe alte întrebări merită să fie puse.

În ritmul în care evoluează azi România, fără câteva schimbări de anvergură şi fără restructurarea mai multor domenii şi instituţii, începând cu serviciile secrete şi sistemul de justiţie, fără profesionalizarea şi modernizarea reală a statului, azi gras şi incapabil, România se duce direct în zid. Cu consecinţe tragice uşor de anticipat. Mantra hipnotică după care nu ni se mai poate întâmpla nimic pentru că facem parte din NATO şi din UE este una dintre cele mai toxice, mai periculoase.

Petru Romoșan

Iar am picat prost. Asta pare să fie soarta noastră. De un an şi jumătate, cu măsuri şi restricţii covid, România lui Klaus Iohannis imită la indigo, de multe ori prin metoda verificată copy-paste, Franţa lui Emmanuel Macron. Se pun în aplicare, probabil, nişte „indicaţii preţioase”. Franţa a anunţat, printr-un discurs televizat al preşedintelui în 12 iulie 2021, cele mai dure măsuri restrictive din lume ce vor intra în vigoare în lunile următoare. Măsuri care, cu unele obiecţii (pentru centrele comerciale care asigură alimentaţia de bază şi pentru diminuarea drastică a unor amenzi date patronilor de restaurante – de la 45 000 de euro la 1 000 de euro), au fost confirmate şi de Consiliul de Stat. La fel ca în România, contraputerile (checks and balances, les contre-pouvoirs) au încetat să existe. Iar media mainstream e „à la botte”, total cumpărată şi prostituată. Semne clare că dictatura se instalează, democraţia e doar „o frază de dânşii inventată”. Constituţia a fost abolită pe şest.

În prima linie sunt medicii şi infirmierele, toţi lucrătorii din sistemul de Sănătate. Cei care au dus greul în ultimul an. Pentru ei a fost decretată în urgenţă vaccinarea obligatorie. În schimb, corpul medical a anunţat greve nelimitate, fără termen. Dar aceste măsuri ale guvernării Macron, ca şi multe altele, nu par să aibă un obiectiv de sănătate publică. Dimpotrivă. De fapt, se intenţionează închiderea cât mai multor spitale, diminuarea în continuare a numărului de paturi. Pentru că Franţa se găseşte într-o situaţie economică aproape la fel de proastă ca România mutatis mutandis. Datoria publică franceză a depăşit 100 % din PIB : a fost de 112,2 % din PIB în martie 2021, adică 2 739,2 miliarde de euro. E vorba de datoria statului, a Securităţii Sociale şi a colectivităţilor. Nu sunt luate aici în calcul datoriile familiilor şi ale companiilor. Mai ales cele mici şi mijlocii. Companiile zombie s-au înmulţit dramatic. Trebuie tăiat la sânge din cheltuieli. Sub ameninţarea intrării în încetare de plăţi. În plus, toate marile bănci franceze (BNP Paribas, Crédit agricole, Société Générale) sunt golite de capital şi ciuruite de credite neperformante acordate pe cumetrii. Deja retragerea câtorva mii de euro se face cu preaviz de 48 de ore şi trebuie date explicaţii pentru orice retrageri mai importante (din banii proprii !).

Măsurile restrictive extreme anunţate de preşedintele francez sunt deja cunoscute. Aceste măsuri au fost aprobate în Consiliul de Miniştri şi vor fi votate urgent în Parlament. Vaccinarea copiilor, vaccinarea obligatorie a unei largi părţi a populaţiei pentru început şi paşaportul sanitar vor deveni lege. Militanţii români împotriva restricţiilor de tot felul cunosc deja măsurile anunţate de Franţa. Şi, deşi Klaus Iohannis nu le-a citit încă de pe prompter, ele vor fi, probabil, translatate şi în România. De aceea, militanţii români pentru respectarea Constituţiei şi pentru libertate au chemat la manifestaţie pentru sâmbătă 24 iulie după-amiază (de altfel, se va manifesta atunci şi în Franţa şi în alte locuri din lume).

Luna septembrie şi toamna lui 2021 nu vor aduce nici o veste bună pentru români. După varianta Delta vor defila celelalte litere ale alfabetului grec, gama, epsilon, lambda etc., până la vaccinarea finală. Măsurile restrictive vor fi reluate, probabil, şi în primăvara lui 2022. Parcă seamănă cu un nou război mondial care nu-şi spune numele. Un război biologic încă ascuns. Obiectivul nu pare să fie sănătatea populaţiei, ci paşaportul sanitar, care va permite controlul total. Ceva nemaivăzut până azi. Şi cine vreţi să ne apere ? PNL şi USR ? Klaus Iohannis ? Florin Cîţu ?

Dar, pentru că veni vorba de Florin Cîţu, totuşi, de ce acesta nu poate explica public unde se duc banii din faraonicele împrumuturi pe care le face de când a ajuns în guvern, mai întâi ca ministru de Finanţe ? Atâta timp cât nu dă nici o explicaţie, avem dreptul să ne imaginăm orice. De exemplu, se duc cumva aceşti bani în recapitalizarea şi salvarea firmelor acoperite ale Noii Securităţi, internă şi externă, SRI şi SIE, şi, cum s-a văzut, DIA (vezi articolul lui Sorin Roşca Stănescu, „Un scandal uriaş la vârful Armatei României”, corectnews.com, 22.07.2021) ? Aparent, SIE are multe firme în România, pretinde că prin acestea poate lucra în străinătate. Călătorii, vacanţe, distracţii, aniversări, nunţi ? Desigur, e vorba de alte firme decât cele ale lui Cătălin Harnagea, fost şef SIE, despre care un fost mare spion român spunea că acesta şi-ar fi făcut ucenicia în spionaj rupând bilete la Teatrul Mic („Eu, la Teatrul Mic, şi portarii îi aveam de la Securitate. Am avut unul care a ajuns după aceea şef mare la Serviciile Secrete. Harnagea îl chema. Era portar, domnule, şi era omul Securităţii” – Dinu Săraru, citat după Observator cultural, 17.12.2002).

A fost „fabricat” Florin Cîţu de SIE ? Unii spun că a fost inventat chiar de CIA (în colaborare cu SIE ?). Să nu exagerăm totuşi. E constituţională avansarea unui pion al serviciilor până la postul de prim-ministru ? De aceea a fost adus aproape anonimul Florin Cîţu la guvern, pentru a împrumuta România până în gât şi a redistribui banii Noii Securităţi ? Cunoscut acum câţiva ani doar prin nişte mediocre articole economice (reluate din când în când de pe blogul său pe Cotidianul), într-un timp-record Florin Cîţu a devenit senator, ministru al Finanţelor, prim-ministru şi, foarte probabil, viitor preşedinte PNL. Modelul pare că fie cel al lui Emmanuel Macron, care a trecut de la Banca Rothschild la preşedinţia Franţei (secretar adjunct la Elysée al lui François Hollande), a devenit rapid ministru al Economiei, Industriei şi Digitalului, apoi preşedinte. Va fi micuţul Cîţu preşedinte în 2024 sau chiar mai devreme ?

Bietele servicii secrete, ultrafinanţate şi cele mai numeroase din lume pe cap de locuitor, au fost lovite crunt de covid şi trebuiau ajutate masiv. Aşa se pregăteşte temeinic dictatura ! În acelaşi timp, firmele mici şi mijlocii mor, dispar pe capete. Iar aceste firme, mici şi mijlocii, angajează, ca mai peste tot în lume, jumătate din forţa de muncă. Şi aproape toate sunt româneşti. Dar cine a comandat cele 120 de milioane de doze de vaccin pentru 2 miliarde de euro ? Vreo firmă civilă ? Mugur Isărescu şi BNR au vreun amestec în împrumuturile disproporţionate ale ţării ? Au adus aurul românesc acasă ? Cum sunt administrate rezervele BNR ? Ce încredere putem să-i acordăm BNR-ului condus de Isărescu ?

Merită să fim foarte atenţi la gestionarea epidemiei în Franţa. Ministrul Sănătăţii, Olivier Véran, cea mai detetstată persoană din această ţară după Emmanuel Macron, a cerut, în plus, vaccinarea femeilor însărcinate. Monstruozitatea nu are nici o limită. Deocamdată, din septembrie, la redeschiderea şcolilor, vor fi vaccinaţi obligatoriu copiii de la 12 ani în sus. Dar Olivier Véran şi Emmanuel Macron îşi vor schimba, poate, din nou părerea şi vor impune vaccinarea obligatorie a tuturor copiilor, începând cu nou-născuţii. În recentul discurs al lui Macron nu s-a spus nimic despre cei care, din cauza unor boli grave (cancer, inimă, diabet etc.), nu se pot vaccina, şi nici despre cei care au făcut boala şi au deci anticorpii necesari. Doar stahanovismul vaccinal contează. Iar aceste măsuri pot fi preluate prin copy-paste şi în România. Ultradetestatul azi Raed Arafat s-ar putea ocupa de asta. La cererea lui Klaus Iohannis. Şi a lui Florin Cîţu, noul mare lider liberal. Un amărât de repetent până mai ieri.

În Franţa (şi, probabil, la fel şi în România), 20-30 % din populaţie va refuza definitiv vaccinarea. Aceşti „rezistenţi” nu vor putea deci să aibă un paşaport sanitar. „Sectanţii covid” sunt, la rândul lor, maximum 20-30 %. Baza electorală a lui Emmanuel Macron şi a lui Klaus Iohannis (varianta cea mai optimistă !). Spre 50 % din populaţie priveşte cu scepticism spre cele două poziţii extreme. Deşi unii dintre cei 50 % se vaccinează. Dar nu le cer şi altora s-o facă. Este rolul politicienilor (doctori de ocazie în epidemie) şi al doctorilor (politruci) să împartă populaţia în vaccinaţi şi nevaccinaţi ? Unde poate duce o asemenea polarizare ? Despre beneficii pentru sănătate nu poate fi vorba, iar covidul este azi destul de bine cunoscut, circumscris, studiat de specialişti, în ciuda propagandei deşănţate.

Când se va termina coşmarul covid ? După unele guverne europene (sub îndrumarea OMS, controlat la rândul său de Big Pharma şi Big Tech) şi după „sectanţii covid”, niciodată. În orice caz, multă lume se teme că în toamna lui 2021 măsurile restrictive – purtarea măştii, consemnarea la domiciliu, vaccinarea obligatorie a tot poporul – vor lua un nou avânt progresist. Deşi se apropie împlinirea a doi ani de criză sanitară (reală sau imaginară) şi a doi ani de catastrofă economică şi socială.

Petru Romoșan

Deşi trecem la o nouă fază majoră în cursul aşa-zisei pandemii după discursul foarte agresiv al preşedintelui francez, Emmanuel Macron (perceput ca o formă de răzbunare împotriva francezilor care par să nu-l mai vrea deloc !), de acum câteva zile (12.07.2021) – vaccinarea copiilor, vaccinarea obligatorie şi paşaportul sanitar –, încă nimeni nu ştie cu adevărat de unde a apărut noul coronavirus. Are o provenienţă naturală, a fost scăpat dintr-un laborator chinez (Wuhan) şi, mai nou, nu e vorba cumva de un atac biologic premeditat ?

O revistă online din SUA (The Unz Review) a publicat în ultimul an, începând cu aprilie 2020, o lungă serie de articole care încearcă să răspundă la întrebarea fundamentală despre originea virusului. Cele mai multe articole şi cele mai neortodoxe sunt scrise chiar de Ron Unz, directorul publicaţiei. Ultimul său articol, foarte lung şi cuprinzător, recapitulează toate ipotezele mai importante apărute în toată media din ultimul an şi jumătate („American Pravda : the Covid Epidemic as lab-leak or biowarfare ?”, www.unz.com, 12.07.2021). Acest articol a fost tradus şi adaptat în româneşte de site-ul Ziuanews (condus de Bogdan Comaroni) sub titlul „Dovezile că epidemia de Covid e un război biologic nu mai contenesc. Care e scopul final ?!” (ziuanews.ro, 13.07.2021). Iar concluziile cercetării aproape exhaustive a lui Ron Unz sunt, într-adevăr, înspăimântătoare.

Americanul Ron Unz demonstrează prin raţionamente greu de combătut, deşi probele directe sunt puţine (un raport al DIA din noiembrie 2019 către parteneri NATO şi Israel, comentat de ABCNews şi de televiziunea israeliană, înainte ca guvernul chinez să înţeleagă ce se întâmplă la Wuhan), că am avea un război biologic (şi economic) al SUA împotriva Chinei (şi Iranului) început în timpul preşedinţiei Donald Trump şi, evident, scăpat de sub control. Iar SARS-CoV-2 nu ar fi decât ultima etapă a acestui război biologic (şi economic) după gripa aviară din 2018 şi gripa porcină din 2019 (care a dus la pierderea a 40 % din producţia de carne de porc, aliment foarte important pentru chinezi). Eventual, ar trebui luate în considerare şi SARS, şi MERS, apărute şi circumscrise tot Chinei.

Despre preşedintele Donald Trump s-a spus frecvent, ca o laudă, că nu a iniţiat nici un nou război, doar le-a continuat pe cele începute de alţi preşedinţi (George W. Bush şi Barack Obama). Aşa este, Trump nu a declanşat nici un nou război clasic. Dar cum rămâne cu războiul economic sever cu China şi, eventual, cu acest straniu război biologic extins ? Ron Unz susţine că Trump ar fi inocent (probele sunt măsurile incompetente luate de preşedintele american în lupta cu coronavirusul) şi că vinovaţii ar trebui căutaţi printre elementele neoconservatoare (foarte numeroase !) din Administraţia Trump (Mike Pompeo, John Bolton şi destui alţii, printre care mulţi militari). Dar aceştia nu reprezentau tot preşedinţia Donald Trump ?

Discursul lui Macron din 12.07.2021 a fost lung, patetic şi năprasnic. Site-ul elysee.fr al preşedinţiei franceze prezintă pe scurt măsurile sanitare anunţate în discursul preşedintelui pentru următoarele luni, după ce o lege va fi trecută pe repede înainte prin Parlamentul francez : „Trebuie să mergem spre vaccinarea tuturor francezilor, căci este singurul drum spre întoarcerea la viaţa normală. Vaccinarea va deveni astfel obligatorie pentru personalul sanitar şi non-sanitar din spitale, clinici, aziluri de bătrâni, instituţii consacrate persoanelor cu handicap, pentru toţi profesioniştii sau benevolii care vin în contact cu persoane vârstnice sau fragile, inclusiv la domiciliu. Începând cu 15 septembrie se vor institui controale şi se vor da sancţiuni. Ca un complement al vaccinării se vor lua noi măsuri pentru a împiedica răspândirea virusului :

• începând din această săptămână vor fi întărite controalele la frontiere
• începând din 21 iulie, utilizarea paşaportului sanitar va fi extinsă la spaţiile culturale şi de distracţii
• începând cu luna august, paşaportul sanitar va fi cerut în cafenele, restaurante, centre comerciale, precum şi în spitale, aziluri de bătrâni, instituţii medico-sociale şi în mijloacele de transport pe distanţe lungi
• în toamnă, testele PCR vor trebui plătite, cu excepţia cazurilor în care sunt recomandate de medic, şi aceasta pentru a încuraja vaccinarea mai degrabă decât înmulţirea numărului de teste”.

Merită să adăugăm aici un fragment din discursul propriu-zis al lui Emmanuel Macron care aduce alte informaţii importante : „Pentru elevii din colegiu (începând cu vârsta de 12 ani – n.n.), liceeni şi studenţi : campanii de vaccinare specifice se vor desfăşura în instituţiile de învăţământ de la reluarea cursurilor în toamnă. Vreau să mă adresez, în sfârşit, şi celor care, după ce s-au vaccinat primii în ianuarie-februarie, vor constata curând că le scad anticorpii, că le slăbeşte imunitatea. Vreau să-i liniştesc. Începând din toamnă se va organiza o campanie de rapeluri pentru a vă permite să beneficiaţi de o nouă injecţie după acelaşi sistem şi în aceleaşi condiţii ca în cazul primei sau primelor doze. Veţi putea să vă programaţi chiar din primele zile ale lunii septembrie.”

         Măsurile cele mai severe în direcţia vaccinării obligatorii sau a consemnării la domiciliu au fost luate în Marea Britanie, Israel, Grecia şi Franţa. Pe lângă China, desigur, la începutul anului 2020. Ne putem întreba dacă vaccinarea obligatorie, deci consumul maxim de vaccinuri, nu era planificată încă din 2019 sau chiar mai înainte, când ar fi fost lansată această vastă operaţiune, acest eventual război biologic. Poate trebuie să vedem cine deţine producătorii de vaccinuri şi unde se duc banii pentru vaccinuri cumpărate la nivelul statelor (Big Pharma). Am putea descoperi că e de preferat un preşedinte american „uituc”, cum e caracterizat adesea Joe Biden, unui preşedinte „clovn”, „bufon”, în timpul căruia ar fi început un devastator război biologic (cu scopuri economice).

         Dezvăluirile în legătură cu războiul biologic (şi economic) sunt doar la început. Vastul aparat de propagandă american a acoperit cu totul vocea chinezilor şi a iranienilor (cum arată Ron Unz). Timp de un an şi jumătate au fost discutate atât de media mainstream, cât şi de majoritatea altermedia doar originea naturală a coronavirusului (azi teorie total abandonată) sau scăparea vinovată a SARS-CoV-2 din laboratorul de la Wuhan (azi contestată cu probe solide – vezi articolul citat al lui Ron Unz). Fort Detrick şi zecile de laboratoare americane de cercetări biologice au fost uitate cu grijă în toată media occidentală.

Care ar fi miza războiului biologic (şi economic) din timpul preşedinţiei Donald Trump contra Chinei (şi Iranului), război scăpat de sub control din prostie şi incompetenţă, şi care a lovit foarte puternic şi SUA prin cele câteva milioane de chinezi care locuiesc în America, în SUA şi în Canada ? Ne amintim că Trump nu a închis frontierele aeriene pentru China la începutul pandemiei. Miza războiului biologic ar fi menţinerea hegemoniei americane şi eliminarea din competiţie a celui mai improtant concurent, China (aliată cu Iranul). E oare posibil să trăim în aceşti ani al treilea război mondial (război biologic şi, implicit, economic) şi nici măcar să nu avem habar ?

Ron Unz, citând mai mulţi experţi, ne arată ce este războiul biologic :

„O armă biologică este singura armă de distrugere în masă care îşi găseşte utilitatea pe întreg spectrul conflictului. Folosirea armelor biologice sub acoperirea unei boli apărute în mod natural sau endemic îi furnizează atacatorului potenţialul pentru a nega faptul în chip plauzibil. În acest context, armele biologice oferă mai multe posibilităţi de a fi folosite decât armele nucleare… Armele biologice pot fi folosite în circumstanţe non-războinice sub aparenţa unor evenimente naturale, în cursul unor operaţiuni altele decât războiul, sau pot fi folosite în scenarii de luptă directă împotriva oricăror organisme vii – om, animal sau plantă. Răspândirea deliberată de agenţi biologici poate fi negată în chip plauzibil invocând boli sau evenimente care se ivesc în mod natural… Potenţialul războiului biologic de a produce pierderi economice semnificative şi, în consecinţă, instabilitate politică, totul putând fi negat plauzibil, îl depăşeşte pe cel al oricărei arme cunoscute.” Aceste cuvinte au fost scrise în 1998 de Robert P. Kadlec, care a devenit apoi consilierul specializat în război biologic al Administraţiei George W. Bush, iar foarte recent, în 2017, s-a întors la guvernare ca secretar adjunct sub Trump. Analiza sa limpede a readus în memorie câteva fapte tulburătoare pe care le-am semnalat în primul meu articol din aprilie 2020 : „În anteriorii doi ani, economia chineză suferise deja pierderi grave din pricina altor noi boli misterioase, deşi acestea aveau ca ţintă mai degrabă animale de fermă decât oameni. În 2018, un nou virus de gripă aviară a măturat ţara, eliminând mare parte din industria avicolă a Chinei, iar în 2019 epidemia de gripă porcină a devastat fermele de porci ale Chinei, distrugând 40 % din sursa internă primară de carne, cu care ocazie s-a vorbit despre faptul că boala ar fi fost răspândită de nişte misterioase minidrone… Deci, trei ani în şir, China a fost impactată de noi boli virale ciudate, dar numai cea mai recentă a fost letală pentru oameni. O asemenea dovadă e doar circumstanţială dar „modelul” apărea ca foarte dubios.” Mai mult, trăsătuile specifice ale Covidului par să intre în aceeaşi categorie. La începutul anului trecut, noi am publicat punctul de vedere al unui specialist în rezervă care lucrase 40 de ani în domeniul apărării împotriva atacurilor biologice şi care sublinia caracteristicile epidemiologice neobişnuite ale virusului, care era extrem de contagios dar avea o rată de mortalitate de 1 % sau mai puţin. I-am rezumat astfel analiza : […] Cu cuvintele sale, „o boală cu transmisibilitate mare şi rată a mortalităţii mică e perfectă pentru a distruge o economie”, ceea ce sugera că trăsăturile aparente ale coronavirusului se apropiau de un optim în această privinţă.” Decenii de-a rîndul, America a întreţinut cel mai extins program de arme biologice, absorbind, după căderea URSS, mult din fostele capacităţi sovietice. În acest moment, SUA posedă o reţea globală de laboratoare de cercetări biologice în 25 de ţări, multe dintre ele aflate la graniţa cu China sau cu Rusia” (din art. cit., Ron Unz, 12.07.2021).

Petru Romoșan

În vreme ce România şi românii se agaţă cu ghearele şi cu dinţii de visul lor european, de apartenenţa lor la UE, de PNRR-ul ratat de mai multe ori de ministrul amator dar foarte îngâmfat Cristian Ghinea şi de întreg guvernul Cîţu, analişti de pretutindeni văd o îmbătrânire urâtă a Europei, o scădere brutală a relevanţei Bătrânului Continent, aproape o marginalizare. Ultimii 10-20 de ani de creştere fabuloasă a Chinei (economică, socială, politică, militară, culturală) a schimbat toate perspectivele şi toate ierarhiile. Rusia, cu investiţii aparente mult mai mici, a reuşit să depăşească militar periculos SUA, liderul „lumii libere” şi protectorul militar al UE. Din toate punctele de vedere, UE se găseşte la o răscruce periculoasă, cu riscul dezmembrării, evident, la orizont.

În România, spre deosebire de Franţa, de exemplu, nu au apărut adevăratele documente despre naşterea UE. Părinţii ei fondatori sunt priviţi în continuare cu respect şi îşi au încă busturile în bronz în Parcul Herăstrău. Dar dovezile sunt clare şi sunt cunoscute nu numai în Franţa. Jean Monnet, negustor de coniac, a fost un agent plătit al CIA. Robert Schuman, primul preşedinte al Parlamentului European (1958-1960), a semnat şi el acordurile de la München din 1938 ca deputat de Moselle. Walter Hallstein, primul preşedinte al Comisiei Europene, unul dintre juriştii lui Hitler, a fost ofiţer al Wehrmacht-ului în Franţa, capturat de americani şi dus în SUA. Hallstein a contribuit substanţial la redactarea Tratatului de la Roma (25 martie 1957 – tratatul de constituire a Comunităţii Economice Europene, compusă din şase state : Franţa, Italia, RFG, Olanda, Belgia şi Luxemburg). Pe scurt, UE a fost gândită de SUA ca versant economic al NATO.

Declaraţia de la 2 iulie 2021 prin care se anunţă formarea unui nou bloc politic (populişti, suveranişti, naţionalişti, extremişti) a pus pe jar establishment-ul dominant de azi, neoliberal şi progresisto-neomarxist. Printre semnatari se regăsesc Jarosław Kaczyński – PiS (Polonia), Viktor Orbán – Fidesz (Ungaria), Marine Le Pen – Rassemblement National (Franţa), Matteo Salvini – Liga (Italia), Georgia Meloni – Fratelli d’Italia (Italia), Santiago Abascal – VOX (Spania) şi alte partide mai mici din Austria, Belgia, Olanda, Danemarca, Finlanda, Grecia, Bulgaria, Estonia, Lituania şi România (PNŢCD). Organizarea noii grupări politice e abia la început dar prezenţa celor doi lideri puternici din Ungaria (Viktor Orbán) şi Polonia (Jarosław Kaczyński), care chiar conduc ţările lor, împreună cu celebra dar inconsistenta Marine Le Pen (Franţa) şi cu la fel de celebrul Matteo Salvini (Italia), sunt deja o garanţie că lucrurile pot fi duse până la capăt. Până la urmă se vor alătura AfD (Germania), după alegerile din septembrie, PWW-Geert Wilders (Olanda) şi, probabil, şi alţii.

Spaima neoliberalilor şi a progresiştilor-neomarxişti e însă nejustificată. Nici unul dintre aceste partide nu atacă încă problemele care macină şi care riscă, ele, să distrugă UE. Nici un partid suveranist sau naţionalist nu mai contestă azi existenţa monedei unice euro, care doar ea explică decăderea sudului Europei (Italia, Spania, Franţa, Portugalia) şi avantajele disproporţionate de care se bucură Germania, Olanda şi nordul Europei. UE continuă să depindă militar de SUA. Nici Franţa, deţinătoarea unei armate complete, şi nici Germania, prima economie a Europei, nu reuşesc să propună o alternativă viabilă la NATO american actual, deşi Emmanuel Macron l-a decretat „în moarte clinică” în urmă cu vreun an.

Cu toate că are o monedă unică euro, UE nu are, în realitate, un ministru de Finanţe, un minister de Finanţe şi un buget. Banca Centrală Europeană nu poate ţine locul unui minister de Finanţe. UE nu are o politică externă coerentă. S-a văzut recent enorma cacofonie privind un eventual summit cu Rusia. Politica externă a UE e coerentă doar în relaţia cu SUA, din poziţia ghiocel. De fapt, UE a rămas o organizaţie economică şi nu a reuşit să devină una politică, şi cu atât mai puţin una militară. Dar, pe de altă parte, a reuşit să-i emasculeze, să-i transforme în eunuci fără putere reală de decizie pe toţi liderii politici naţionali : preşedinţi, prim-miniştri, miniştri, Parlamente. Cu câteva excepţii (Ungaria, Polonia), ţările din Europa nu mai sunt conduse de politicienii aleşi în fiecare ţară, ci de multinaţionale, de bănci, de fonduri de investiţii (BlackRock, Vanguard), de NATO, de CIA, NSA, MI6, BND şi de babilonica şi extrem de costisitoarea birocraţie bruxelleză. O rostogolire în haos care pare de neoprit…