Petru Romoşan

Ce se întâmplă cu noi ? Dar ce se întâmplă cu lumea, mai ales cu cea din care facem parte şi noi, mai pe la margine, UE, NATO şi, în primul rând, America ? Nu înţelegem mare lucru şi pe plaiurile noastre sunt prea puţini cei care ne luminează. Parcă toţi scriitorii noştri, istoricii, filosofii, ziariştii-vedete din ultimii 30 de ani, atât de guralivi, de sofisticaţi, de narcisici până mai ieri, par să fi trecut de partea propagandei totalitare şi nici nu se mai văd, nici nu se mai aud. Unde sunt soroşiştii noştri consacraţi – Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, C.T. Popescu, Mircea Cărtărescu, viitorul nostru Nobel, premiu obţinut în sfârşit de Sistemul incapabil ?

La fel, marile agenţii de presă, marile ziare şi principalele televiziuni din SUA şi din Occident repetă mecanic aceleaşi lozinci, aceleaşi contraadevăruri ticăloase sau invenţii toxice, insolente, agresive cu orice informaţie sau opinie care nu se potriveşte cu naraţiunea oficială, cea agreată de elite. Toţi ceilalţi sunt “complotişti”, “conspiraţionişti”, “iresponsabili”, ar trebui trimişi în lagăre de reeducare. “Occidentul s-a aruncat singur la gunoi “, spune Paul Craig Roberts.

Dezvăluirile uluitoare despre marea fraudă electorală din cea mai importantă democraţie occidentală, din SUA, pun cruce tuturor bunelor sentimente şi iluziilor în legătură cu minunata democraţie care ar trebui să le fie impusă tuturor. Democraţia a murit în Occident – o cred unii şi o spun mulţi. Trăiască oligarhia occidentală ! De altfel, democraţia a durat puţin : în Atena lui Pericle, în Florenţa renascentistă (republica versus principe) şi în Occident începând cu 1870-1880 şi până în 1940, după unii, sau până în 1980-1990, după alţii. În ultimii 30 de ani, nimeni nu a vrut să-i vadă lunga şi greaua suferinţă. Acum îi constatăm decesul.

Prima şi cea mai gravă probă a morţii democraţiei o dă media mainstream, până mai ieri doar prostituată, azi fascist-neomarxistă. Manipularea, propaganda simplistă a Big Media din America şi din Europa de Vest în legătură cu coronavirusul, cu epidemia, cu tratamentele şi vaccinurile (ignorând recomandările savanţilor şi medicilor) şi, în sfârşit, cu acoperirea alegerilor americane din 2020 o fac la fel de odioasă, dacă nu şi mai şi, ca surata ei din Uniunea Sovietică din anii ’50 sau ca presa din Germania hitleristă. Începând din februarie-martie 2020, vorbind despre SARS-Cov-2, şi terminând cu alegerile americane din noiembrie, până azi, Big Media din Vest a fost goarna dogită dar o, cât de violentă şi penibilă !, prin care oligarhii din fostele democraţii occidentale (cu nimic mai puţin mizerabili decât oligarhii discreditaţi din Rusia şi din China) şi-au susţinut interesele financiare, iar înainte şi după 3 noiembrie, candidatul propriu la preşedinţia SUA, precum şi preferaţii din celelalte alegeri simultane (Camera Reprezentanţilor, Senat, locale).

A doua probă majoră incontestabilă a decăderii democraţiei occidentale o constituie chiar fraudele de proporţii la alegerile recente din SUA. Singura soluţie democratică pentru SUA după un asemenea furt ar fi pur si simplu anularea alegerilor şi reluarea lor, o situaţie prevăzută de Constituţie. Se va ajunge oare acolo ? Depinde de Curtea Supremă, dar pare puţin probabil. Ce s-a furat (« scoate, drace, ce-ai furat ! ») nu se mai poate pune la loc, iar integritatea alegerilor e, volens-nolens, compromisă.

Dacă e declarat până la urmă preşedinte Joe Biden, dictatura oligarhică mondială (care nu e, în fapt, chiar mondială) se va instala repede în SUA, dar şi în UE, foarte dependentă de SUA, şi în alte regiuni ale lumii, dependente de imperiu la rândul lor. Oligarhii americani, împreună cu cei din Europa vestică, au totul de partea lor : CIA, Wall Street, City-ul londonez, Big Tech şi Silicon Valley, Big Pharma, media mainstream, Partidul Democrat şi, mai ales, marile lor averi. Dacă va fi declarat câştigător Donald Trump (de fapt, chiar el e câştigătorul real !), nu va avea de partea lui decât poporul, « deplorabilii », şi o parte, cea patriotică, din armată, care ţine să salveze democraţia americană şi idealurile tradiţionale ale Americii. Poate trebuie să amintim că Donald Trump are la bază o solidă instrucţie militară, cu şcolile aferente. Dar mai poate salva Donald Trump democraţia, împreună cu susţinătorii săi, majoritari în America, împotriva unui sistem atât de puternic şi de întins ?

Dominion, Smartmatic, Scytl, CIA, George Soros, Bill Gates, Fundaţia Clinton, Nancy Pelosi, Dianne Feinstein, Barack Obama etc., etc. Aceleaşi sisteme şi softuri folosite azi acasă în alegerile americane au fost folosite pentru falsificarea alegerilor în aşa-zisele « revoluţii colorate », în schimbările bruşte de regim începând cu Venezuela lui Hugo Chavez în 2004. Pe harta Scytl (de pe site-ul firmei – scytl.com) apar 34 de ţări. Firma s-a ocupat pe toată planeta, inclusiv în România (probabil tot în 2004 pentru Băsescu), de « eficientizarea » şi « ameliorarea securităţii » operaţiunilor privind « democraţia participativă ». Ţările europene puse pe harta clienţilor firmei Scytle sunt : Elveţia, Bosnia, Austria, Germania, Finlanda, Norvegia, România, Franţa, Marea Britanie, Islanda, Portugalia, Spania.

Cum a pregătit oligarhia occidentală lovitura sa de stat care e pe cale să reuşească ? Şi cu ajutorul cui ? Nu i-ar fi dat prin minte oricui ! Cu ajutorul unei organizaţii globaliste care teoretic ne vrea binele, e chiar filantropică : OMS ! Nu mai puţin de 194 de state au ratificat Regulamentul Sanitar Internaţional (RSI – 2005) al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Regulamentul prevede : « În caz de criză sanitară majoră, toate statele membre se angajează să respecte toate dispoziţiile emanând de la Consiliul Mondial şi să facă în aşa fel încât dispoziţiile să primeze asupra legilor şi codurilor juridice ale statelor. » Cum au putut renunţa la propria lor suveranitate atât de uşuratic şi de iresponsabil 194 de state ? Acest instrument constrângător de drept internaţional a intrat în vigoare la 15 iunie 2007. Regulamentul este publicat de OMS şi se poate descărca. Iar OMS este – începând din acest an, după retragerea finanţarii SUA – total controlat de Bill Gates şi David Rockefeller, principalii sponsori, descrişi de France Soir ca « eugenişti şi malthusieni » (FB, France-Soir, Gérard Delépine – « Le Conseil Mondial de l’OMS dicte très officiellement la conduite sanitaire des pays signataires dont la France », 6.11.2020, reluat şi de foarte frecventatul site planete360.fr).

Dar să revenim la moartea democraţiei, la fraudarea alegerilor din SUA şi din restul lumii, la lovitura de stat (de imperiu) a oligarhilor (împotriva popoarelor, a suveranităţilor naţionale). De ce a ţinut morţiş Klaus Iohannis să aibă alegeri parlamentare pe 6 decembrie ? Pentru că are toată încrederea în sistemele de vot Dominion, Smartmatic, Scytl şi altele asemenea, care îi pot obţine « guvernul său » indiferent de participarea la vot şi de ce votează românii care totuşi se deplasează la birourile de vot în epidemie ?! Nu contează că, foarte probabil, bisericile vor fi închise de Crăciun (cum au fost şi de Paşti), că toate comerţurile au fost puse la pământ, cu excepţia celor aparţinând multinaţionalelelor (oligarhilor). Cum au fost puse la pământ şi şcoala, cultura, sporturile, turismul, transporturile aeriene şi celelalte. La fel ca Joe Biden, Klaus Iohannis e sigur de rezultatul alegerilor. Joe Biden declara, înainte de votul din 3 noiembrie din SUA, că dispune de cea mai cuprinzătoare întreprindere de fraudat alegerile din istorie. Klaus Iohannis l-a felicitat cu grăbire pe Joe Biden.

După dezvăluirile din SUA se mai întreabă cineva cum au fost aleşi, de două ori fiecare, Traian Băsescu şi Klaus Iohannis ? Sau e, în sfârşit, clar, cu mare întârziere, cine şi de ce i-a arestat pe deputatul Ion Stan, pe ministrul de Finanţe Decebal Traian Remeş (ambii decedaţi prematur), Sorin Roşca Stănescu (ziarist şi scurtă vreme senator PNL), Adrian Severin, pe Adrian Năstase, Liviu Dragnea (amândoi preşedinţi PSD) şi pe atâţia alţii ? Ca şi grămada de dosare fabricate, cele ale lui Valer Marian sau Dan Radu Ruşanu (PNL), de exemplu ? Şi atâtea alte nenorociri ? Sau cum a fost promovată mediocra, arivista Laura Codruţa Kövesi procuror general european ? Nu are dreptate Ilie Şerbănescu să scrie despre România ca despre o nefericită colonie ?

După rezultatul alegerilor americane vom şti dacă oligarhii occidentali au reuşit lovitura lor planetară şi dacă ficţiunea lor criminală, numită « guvern mondial », merge mai departe. Deocamdată, un judecător din Pennsylvania a blocat certificarea rezultatului alegerilor din stat, care sunt atacate în justiţie de Rudy Giuliani şi echipa de avocaţi a lui Donald Trump, iar Curtea Supremă l-a invalidat pe guvernatorul democrat al New York-ului, Andrew Cuomo, care instituise restrângeri aberante ale numărului de participanţi la slujbele religioase…

Petru Romoșan

Cu fiecare zi care trece, şansele lui Donald Trump de a fi declarat până la urmă preşedinte cresc, iar cele ale lui Joe Biden scad. Atât Joe Biden, cât şi Partidul Democrat şi media mainstream par să fi căzut într-o capcană premeditată de echipa de campanie a lui Trump, de Partidul Republican şi de o parte din Armată şi de agenţiile sale de securitate (DIA, NSA etc.). Dovezile de fraudă, multiple şi diverse, ies zilnic la lumină, chiar dacă media oligarhilor face tot ce poate ca să le cenzureze, să le diminueze, să le răstălmăcească, să le ascundă. Pentru o mare parte a populaţiei, alegerile din 2020 par deja să se constituie în cel mai mare scandal din istoria electorală a SUA.

Fraudele de amploare au fost mai ales facilitate de votul prin corespondenţă. Partidul Democrat s-a bătut până la capăt pentru votul prin corespondenţă şi l-a introdus în toate statele şi/sau comitatele conduse de democraţi. Frauda pare să se ridice la multe milioane de voturi şi să acopere întreg teritoriul SUA. După unii observatori, diferenţa reală în favoarea lui Donald Trump e asemănătoare cu prezenţa publicului la întâlnirile electorale din timpul campaniei : zeci de mii de oameni la Trump, câteva zeci de persoane la Biden.

Ipoteza, conspiraţionistă sau nu, că boala Covid-19 a apărut în anul alegerilor e aceea că ea a fost inventată şi răspândită pe toată planeta tocmai pentru a limita votul direct, în persoană, uşor verificabil, şi pentru a putea introduce votul masiv prin corespondenţă în alegerile americane. Pentru democraţi şi sponsorii lor, aceasta a părut a fi singura posibilitate de a-l învinge, prin fraudă la scară mare, pe Donald Trump. “Conspiratorii” au pierdut din vedere celelalte alegeri, cele pentru Senat, pentru Camera Reprezentanţilor şi pentru reprezentanţii locali, la nivelul statelor sau chiar al comitatelor. Anunţatul cu surle şi trâmbiţe “val albastru”, democrat nu s-a produs. Dimpotrivă, “roşii”, republicanii îşi păstrează Senatul şi au câştigat mai multe locuri decât era de aşteptat în Camera Reprezentanţilor, în dauna democraţilor.

În total, cca 68-70 de milioane de americani au votat prin corespondenţă, şi deci posibilitatea de fraudare prin diferite metode a fost enormă. Să ne amintim că în Franţa s-a renunţat la votul prin corespondenţă în 1975 tocmai pentru că s-a dovedit că predispune la fraude masive. Chiar dacă nu există încă probe că SARS-Cov-2 a fost fabricat de complexul militaro-securitar şi de oligarhii din jurul tătucului vaccinurilor, Bill Gates, e limpede că pandemia a fost folosită pentru introducerea pe scară largă a votului prin corespondenţă. Donald Trump a atacat în repetate rânduri acest tip de vot, dar deciziile au fost luate la nivelul fiecărui stat. SUA e un stat federal.

Pentru foarte mulţi observatori independenţi e evident că alegerile au fost fraudate nu doar în cele 5-6 state-cheie (swing states), ci pe tot teritoriul ţării acolo unde s-a introdus votul prin corespondenţă. Asta pe lângă furturile, fraudele, mai ales informatice, care au fost folosite din gros şi ele (maşinile de numărat voturi Dominium şi Smartmatic etc.). Oare au fost deja testate şi în România ? Pentru că francezii şi canadienii se întreabă serios dacă nu cumva Emmanuel Macron şi Justin Trudeau au fost aleşi cu ajutorul lor. “Sinceritatea” (candor), integritatea votului e, astfel, compromisă. Un preşedinte decis în aceste condiţii nu mai are prea mult de-a face cu democraţia, ci doar cu sponsorii cu greutate, care i-au asigurat tentativa de victorie (tentativă de lovitură de stat) cu orice preţ. Miliardarul George Soros a contribuit la campania lui Joe Biden cu cel puţin 70 de milioane de dolari (cei declaraţi) şi, la fel ca el, mulţi alţi oligarhi globalişti. Străvechiul principiu democratic “un om, un vot” nu mai are nici o relevanţă în faţa unor asemenea sume.

Procedurile electorale americane, învechite şi greoaie, îl avantajează pe preşedintele în funcţie, care se poate servi de aparatul de stat în cele două luni care i-au mai rămas. Dacă echipa lui Trump şi Partidul Republican vor putea dovedi indiscutabil că votul a fost fraudat masiv de echipa lui Joe Biden şi de Partidul Democrat, câştigătorul alegerii va fi hotărât de Curtea Supremă. Iar candidatul Joe Biden, uns de presa aservită şi autointitulat abuziv “preşedinte ales”, poate fi invalidat şi descalificat. Astfel, Donald Trump va câştiga la masa verde şi îşi va putea continua preşedinţia. Procedurile sunt foarte complicate, greu de pătruns de către cei care nu sunt jurişti. Dar roata se poate întoarce într-adevăr în favoarea lui Trump.

Cenzura aplicată de Facebook şi Twitter în legătură cu coronavirusul şi cu alegerile din America a reuşit să-i enerveze pe americani, francezi, englezi, germani etc. Contraatacul cu “complotismul” sau “conspiraţionismul”, “fake news” şi “hate speech” este deja ineficace. Cu atât mai mult cu cât prim-miniştri, intelectuali publici, mari ziarişti de ieri, celebrităţi vorbesc deschis despre necesitatea unui guvern mondial. S-a intrat într-o nouă luptă de clasă : bogaţii se luptă cu săracii, pe care-i consideră inutili, “deplorabili” şi care ar trebui împuţinaţi cu cel puţin vreo 3 miliarde (Malthus redivivus)… Cu pandemii, cu vaccinuri factice obligatorii, cu manipularea Burselor, cu războaie devastatoare.

Dictatura, tirania tehno-sanitară care se instalează e o dictatură ca oricare alta, dar poate fi şi cea mai teribilă din istoria umanităţii. Pentru că nu mai are frontiere. Pentru Noua Ordine Mondială, înfrângerea “suveranistului” Donald Trump şi impunerea “globalistului” Joe Biden reprezintă o miză colosală – Noua Ordine Mondială nu se poate lipsi de pivotul SUA. Iar coronavirusul pare să nu fi fost decât un mijloc, o trambulină spre “The Great Reset”, marea reiniţializare anunţată de “banda de la Davos”. Klaus Schwab, organizatorul World Trade Forum de la Davos, s-a exprimat limpede : “Marea resetare va duce la o fuziune a identităţii noastre fizice, numerice şi biologice”. Cei interesaţi pot să citească un întreg volum pe această temă semnat de Klaus Schwab şi Thierry Malleret, “Covid-19 : The Great Reset”, Agentur Schweiz, 2020. The Great Reset este, după părerea multor analişti serioşi, un veritabil comunism 2.0.

În ultimele săptămâni face un buzz mondial filmul documentar Hold-Up. Documentarul prezintă ultimul an de pandemie, cu cele mai importante decizii şi luări de poziţie, instalarea Noii Ordini Mondiale şi The Great Reset care ne este programat. Interzis şi atacat peste tot în media mainstream, scos de pe reţelele sociale şi platformele video ale lui Big Tech, filmul Hold-Up, de 2 ore şi 40 de minute, mai poate fi văzut pe Odysee (un « You Tube liber », căci You Tube a ajuns să fie la fel de controlat şi cenzurat ca Facebook şi Twitter) şi pe alte platforme încă marginale. Efectul cenzurii e întotdeauna paradoxal. Face doar publicitate involuntară. Platforma Odysee, de mare succes recent, nu e un caz izolat. Facebook şi Twitter (ai căror şefi au fost din nou convocaţi la Senat să dea explicaţii) şi-au pierdut în ultima vreme mulţi abonaţi în favoarea lui VK (VKontakte, un Facebook rusesc), Parler şi Gab, care nu practică cenzura ideologică şi politică, şi pentru care libertatea de expresie are încă un sens.

Petru Romoșan

“Statul profund” (Deep State) a câştigat alegerile în America împotriva “Ţării profunde” (Deep Country) cel puţin temporar, cu ajutorul mediei total aservite (aparţine doar câtorva miliardari binecunoscuţi), şi până la urmă poate că le va câştiga definitiv prin Joe Biden. Este analiza unui celebru comentator care se ascunde sub un pseudonim. Într-adevăr, Statul profund nu poate fi decât contra Ţării profunde, e felul lui de a exista, prin mascare, manipulare, diversiune şi urmărirea intereselor proprii ilegitime (şi ilegale).

Cei mai supuşi servitori ai globaliştilor neomarxişti s-au grăbit să-l felicite pe improvizatul şi improbabilul (va fi înlocuit) nou preşedinte al SUA, deşi nu presa şi televiziunile, oricât de mari ar fi companiile, sunt cele care decid rezultatul alegerilor. Cum vom vedea mai la vale, marii electori nu au fost desemnaţi încă, şi deci nu aveau cum să se exprime. Dar efectul de anunţ al coloşilor fake media a reuşit să deruteze parţial opinia publică mondială. Angela Merkel, Emmanuel Macron, Boris Johnson, Justin Trudeau al Canadei şi mulţi alţii, ei înşişi aparent plasaţi în funcţii de Noua Ordine Mondială, l-au felicitat pe Joe Biden. În schimb, Xi Jinping, Vladimir Putin, preşedintele Mexicului, López Obrador, Jair Bolsonaro al Braziliei şi destui alţii au lăsat să se înţeleagă că aşteaptă rezultatul definitiv pentru a-l felicita pe noul preşedinte al SUA.

E posibil ca Joe Biden şi Kamala Harris să câştige, dar e la fel de posibil să piardă  după ce voturile vor fi renumărate în cel puţin cinci state aflate în discuţie. Iar dacă vor pierde, vor putea fi şi acuzaţi, împreună cu marii patroni de media, de tentativă de lovitură de stat. Dacă se confirmă în justiţie fraudarea majoră despre care apar zilnic din ce în ce mai multe probe în media independentă, alternativă şi pe reţelele sociale, mulţi lideri politici, înalţi funţionari din CIA şi FBI se vor trezi în faţa unor acuzaţii extrem de grave. Ministrul Justiţiei, William Barr, a dat liber la cercetarea şi investigarea alegaţiilor de fraudă la nivelul statelor.

Joe Biden s-ar putea să nu fie la prima fraudare de alegeri. După unii observatori răutăcioşi, ar fi câştigat primarele democrate în condiţii la fel de discutabile. A intrat în primarele democrate ca o mârţoagă fără şanse, dar în Super Tuesday (“Super Marţea”) a câştigat total neaşteptat mai multe state într-o singură zi. Observatorii răutăcioşi se întreabă dacă nu au fost testate atunci maşinile de întors votul, împreună cu saci de buletine false adăugate celor legale. Şi atunci presa aservită (a oligarhilor, a Statului profund) şi-a făcut cu brio datoria. A fost din nou “fraudat” Bernie Sanders, la fel ca în 2016 de către Hillary Clinton ?

Conform unui sondaj ieşit pe 10.11.2020 (Just the News Daily – Scott Rasmussen), doar 49 % dintre americani mai credeau că Joe Biden a câştigat alegerile, 34 % credeau că a câştigat Trump şi 16 % nu erau siguri de câştigător. Dintre republicani, 77 % credeau că a câştigat Trump, iar dintre democraţi, 87 % credeau că a câştigat Biden. În Pennsylvania, aproape 300 000 de voturi sunt deja confirmate ca ilegale. Carolina de Nord şi Alaska au fost câştigate până la urmă de Donald Trump. Epoch Times face noul decont la 11.11.2020 : Donald Trump are 232 de mari electori, iar Joe Biden are 227. Sunt necesari 270 de mari electori pentru a fi declarat învingător.

Informaţiile false, manipulările grosolane, titlurile perverse din marea media americană, dar şi din cea vest-europeană sunt câtă frunză şi iarbă. Mai ales în favoarea candidatului Noii Ordini Mondiale, Joe Biden. Lipsa de ruşine, pentru că de profesionaism nu se mai poate vorbi deloc, atinge culmi necunoscute până acum. Un exemplu pitoresc : Ibram X. Kendi, profesor de ştiinţe umane la Universitatea din Boston, un om de culoare, a declarat că termenul de “vot legal” (despre care vorbise Trump – n.n.) e “rasist”. La 10.11.2020, CNN şi New York Times îşi schimbaseră substanţial informaţiile în legătură cu alegerile. Statele Arizona şi Georgia redeveniseră disputabile între cei doi candidaţi după ce-i fuseseră atribuite abuziv lui Joe Biden. Iar în Wisconsin, Michigan şi Pennsylvania era “favorit” Biden, şi nu câştigător, cum fusese deja decretat de New York Times şi CNN. În plus, în toate aceste din urmă cinci state există proceduri judiciare în desfăşurare.

Bătălia homerică din următoarele două luni se va da între Donald Trump, guvernul său (William Barr, Mike Pompeo, noul ministru al Apărării etc.) – miniştrii şi înalţii consilieri care nu sunt cu el vor fi, probabil, daţi afară, aşa cum s-a întâmplat cu ministrul Apărării, Mark Esper –, Rudy Giuliani, care e şi un mare avocat, cu echipele sale substanţiale de jurişti, “deplorabilii” (oamenii de rând, susţinătorii lui Trump în opinia lui Hillary Clinton), şi, de cealaltă parte, Statul profund (Deep State), Partidul Democrat, Wall Street, Big Tech, media slugarnică. Trump are puţine şanse să câştige, iar o numărătoare adevărată până la capăt a voturilor practic nu se mai poate face. Nu vom afla cine a câştigat realmente alegerile. Imposibilitatea de a avea un câştigător sigur va duce, probabil, la violenţă şi haos, şi, inevitabil, la legea marţială.

În punctul în care s-a ajuns, aproape că nu mai contează cine câştigă. Donald Trump are în spate peste 70 de milioane de voturi care vin mai ales din America profundă şi e şeful moral al Partidului Republican. Partidul Republican a câştigat 50 de locuri în Senat (două se vor revota în ianuarie 2021) şi a recuperat mai multe locuri în Camera Reprezentanţilor. Dacă va câştiga Joe Biden, după majoritatea observatorilor, preşedinte va fi în scurtă vreme Kamala Harris. Partidul Democrat e, la rândul lui, scindat în trei facţiuni : cea din jurul familiei Biden, cea care o susţine pe Kamala Harris (Soros-Clinton-Bezos-Obama) şi stânga socialistă din jurul lui Bernie Sanders, cu tinerii ei radicali. America e foarte divizată, iar prestigiul democraţiei sale pare a fi grav compromis. Cum decredibilizarea democraţiei americane, ca să nu mai vorbim de compromiterea mediei şi a partidelor, va fi aproape totală, consecinţele grave se vor resimţi în America şi în întreaga lume.

Pe 14 noiembrie, la prânz, se anunţă deja un “Marş pentru Trump” la Washington, cu o adunare în faţa Curţii Supreme.

Petru Romoșan

După încheierea zilei de 3 noiembrie, cu diferenţele de fus orar corespunzătoare pentru noi, realitatea alegerilor din America a devenit una curat suprarealistă, cu fraude masive, documentate, care continuă până azi, 6 noiembrie. A început să fie pus în aplicare programul pregătit de ceva vreme şi asupra căruia Donald Trump a atras atenţia, program care are un singur scop : fabricarea lui Joe Biden ca nou preşedinte al SUA (şi al imperiului global). Suntem foarte aproape, o zi sau două, şi Joe Biden va fi declarat preşedinte de toată media înregimentată (CNN, New York Times etc. în SUA, dar şi media mainstream din alte ţări occidentale) şi de Big Tech, care îl cenzurează deja grosolan pe Donald Trump, preşedintele încă în exerciţiu.

Echipele de avocaţi ale lui Donald Trump, conduse de Rudy Giuliani, fostul primar al New York-ului, au depus deja contestaţii în justiţie, dintre care unele au fost admise şi altele respinse. Trebuie ştiut că în SUA magistraţii sunt la rândul lor democraţi sau republicani, adică sunt aleşi şi ei prin vot direct. Miliardarul George Soros a investit în ultimii ani sume mari în campanile procurorilor – la noi, ne amintim de susţinerile acordate unor Monica Macovei, Laura Codruţa Kövesi şi alte figuri din aparatul de justiţie. Dar sesizările către Curţi ale avocaţilor lui Trump pentru fraude de diferite feluri nu duc neapărat la succese sigure.

Trump şi republicanii au, în mare, de partea lor poporul – oameni înstăriţi, vechi familii, clasa medie şi o foarte întinsă clasă muncitoare sărăcită de mondializare, adică America adevărată, în concret, partea centrală a SUA, de la Nord la Sud, lume mult mai interesată de viaţa cotidiană internă decât de marile fantezii globaliste şi militariste. Biden şi democraţii au de partea lor tot Sistemul, birocraţia de vârf, oligarhii, Wall Street-ul, Big Tech, Big Pharma, media centrală, organizaţiile feministe, Antifa, Black Lives Matter, multe universităţi, intelectuali publici şi, în general, locuitorii din marile oraşe de pe cele două Coaste, de Est şi de Vest. Lupta aceasta – cu conotaţii de 1821 la noi, între “popor” şi “tagma jefuitorilor” – este, evident, inegală.

În urmă cu patru ani, Donald Trump a beneficiat de efectul de surpriză, resimţit de adversari, care erau foarte siguri de victoria lor, încât au fost prinşi nepregătiţi să fraudeze, să întoarcă rezultatele, să falsifice şi să disimuleze. Se spune că alegerile în America se fraudează de multă vreme, de pe vremea lui George W. Bush şi Barack Obama. De altfel, Joe Biden a fost surprins spunând, fie şi din greşeală, cum adesea i se întâmplă, că democraţii, încă de pe timpul lui Barack Obama, ar fi “implementat organizaţia de fraudă electorală cea mai largă şi mai cuprinzătoare din istorie”.

America pare să se găsească, după alegerile din 3 noiembrie, între o lovitură de stat aplicată prin alegeri presupus democratice şi un posibil război civil, cu dictatură militară la ieşire şi poate chiar destrămarea SUA. Asta mai ales dacă Donald Trump va reuşi să ducă plângerile penale în faţa Curţii Supreme. Care ar trebui să-i acorde victoria în alegeri. Atunci ar putea începe ce e mai rău. Cele vreo 400 de milioane de arme aflate în posesia populaţiei ar putea fi folosite. Situaţia e, oricum, explozivă din cauza crizei Covidului şi a crizei economice. De altfel, Donald Trump a anunţat azi, 6 noiembrie, că nu recunoaşte victoria lui Joe Biden. De câteva luni, democraţii au promovat în media “scenariul” acestui refuz de recunoaştere a înfrângerii – o înfrângere neconfirmată de realitatea votului legal. Dimpotrivă chiar, Trump a beneficiat de un vot mult mai substanţial din partea populaţiei de culoare şi a celei hispanice.

Cum se vor acomoda America şi lumea cu un preşedinte Joe Biden, impus de Sistemul global, cu dosarele lui de corupţie prezentate pe larg deja în toată presa lumii ? Iar Kamala Harris, care l-ar putea înlocui, e senatorul situat cel mai la stânga, mai la stânga decât socialistul Bernie Sanders. Ce autoritate ar putea avea un preşedinte american ales în condiţii atât de discutabile ? Trump şi trumpiştii oricum nu vor dispărea – mai grav, s-ar putea să aibă un cuvânt greu de spus în Senat şi în Camera Reprezentanţilor în urma votului recent, în care aşteptata performanţă democrată nu s-a confirmat.

Prima reacţie a pieţelor la eventualitatea « Joe Biden preşedinte » s-a constituit într-o cădere bruscă a dolarului. Rămâne de văzut cât de şifonată va fi democraţia americană după asemenea acuze de fraudare a alegerilor. Poţi să te gândeşti că aşa arată o lume condusă de oameni foarte în vârstă, cu foarte mulţi bani, preocupaţi numai de planurile lor infernale, indiferenţi la opinia publică americană şi la cea internaţională.