Cine m-a citit (textele sînt disponibile pe Net) ştie că am spus cam tot ce-am avut în guşă despre preşedintele ales de două ori în condiţii discutabile şi destul de discutate. Că de cîţiva ani nu sînt deloc tandru cu marinarul nostru naţional. E limpede, de altfel, pentru tot poporul că ne găsim într-una din cele mai sinistre dictaturi economice din istoria noastră. E limpede că presupusa noastră democraţie e doar o oligarhie rapace care, în plus, nu-şi asumă nici o răspundere faţă de populaţie. E limpede că Traian Băsescu e astăzi primul între oligarhi. Dar tocmai pentru că lucrurile încep să ia o întorsătură gravă, periculoasă pentru puterea oligarhică de la Bucureşti, simt nevoia să exprim, înainte ca ireparabilul să se producă, şi ceva pozitiv despre domnul Traian Băsescu.
Băsescu a fost descris ca dictator, ca beţiv, incompetent, incult, bădăran, securist, comunist, atacat la nepotism şi toate celelalte. S-a scris mult despre gaşca sa (PDL) pusă pe jaf şi distrugere. S-a scris destul de puţin despre coluziunea politicului cu crima organizată. Bravul căpitan de vas le-a înghiţit stoic pe toate şi n-a ripostat decît arareori făţiş. Invenţia cu „mogulii” e un banc de PR pentru proşti. Dar care a fost înghiţit de mulţi. Totuşi, nu sînt cunoscute cazuri de ziarişti arestaţi, de accidente neexplicate. În orice caz, după ştiinţa mea, nu i se pot imputa direct asemenea reacţii de dictator sud-american sau african. Sînt sigur, în schimb, că e ranchiunos, răzbunător, şi că a folosit abuziv instituţii ale statului împotriva unor adversari politici sau unor concurenţi economici. SRI, SIE, SPP, STS, DNA, ANI, CNSAS au fost de multe ori în colimatorul presei pentru obedienţa ruşinoasă care le-a diminuat drastic eficienţa. SPP, DNA, ANI sau CNSAS au devenit chiar vorbe de ocară. Dar, deocamdata, indiferent cît de securist a fost (şi mai este ?) sau de comunist (n-a prea fost, prefera bişniţa), Traian Băsescu nu a omorît pe nimeni. Cu excepţia României, desigur. Pînă la un punct a încercat chiar din răsputeri să salveze aparenţele democratice. A încasat foarte multe insulte fără ripostă imediată şi violentă. Fără îndoială, nu a fost judecat şi condamnat nici un mare jecmănitor din tranziţie. Lucrurile s-au rezolvat în afara justiţiei, în umbra avantajoasă a birourilor, a intereselor de partid. Dar asta e o altă lungă şi sumbră poveste.

Traian Băsescu nu are habar de literatură, economie sau istorie, şi nu are creierul obosit de cultură politică. Nu pare să fi citit decît rapoarte de Securitate. După cum în tinereţe pare să fi scris foarte multe astfel de rapoarte, în calitatea lui de căpitan de navă, desigur. Să le luăm pe rînd. I s-a spus că Mircea Cărtărescu e un geniu indigen. Preşedintele şi-a băgat picioarele în apă rece şi s-a pus pe citit. Nu a înţeles mare lucru, dar, la urma urmei, era ceva de înţeles ? Consilierii, despre care va fi vorba mai încolo, şi serviciile, care-i sînt atît de dragi, nu i-au livrat informaţia de bază. Aceea că Mircea Cărtărescu, ca şi Andrei Pleşu sau Gabriel Liiceanu (cu al său supraeditat Jurnal de la Păltiniş)  au avut o carieră suspect de reuşită după 1983, atunci cînd toată România intrase în noaptea lui Ceauşescu şi a Securităţii atotstăpînitoare. Dar, desigur, Traian Băsescu însuşi a făcut o carieră strălucită de căpitan în aceiaşi ani. Mai grav, Traian Băsescu a dat semne certe, mai ales în ultimii doi ani, de la declanşarea crizei, că habar n-are de economie. Nu e vorba aici de foarte izbutitele afaceri cu statul ale găştii sale politice. Traian Băsescu habar nu are nici de istorie. De altfel, interesul şi respectul său pentru cîţiva mari istorici contemporani, cum sînt Florin Constantiniu, Dan Berindei, Dinu C. Giurescu, este nul. Mai mult, aceşti oameni de mare valoare au fost atacaţi de bandiţi la drumul mare ca nişte bieţi călători. Dan Berindei a fost linşat de o mică „ziaristă”, aflată, evident, în solda puterii. Florin Constantiniu şi Dinu C. Giurescu au fost şi ei de mai multe ori ţinte mişcătoare. Deci, economie, istorie, cultură politică, literatură – nema. Dar grosolănie televizată – cît cuprinde. Iar echipele de consilieri, de experţi din jurul său sînt foarte slabe, chiar catastrofale. Cătălin Avramescu, Iulian Fota, Sever Voinescu, Traian Radu Ungureanu, Sebastian Lăzăroiu, H.-R. Patapievici, Elena Udrea, Emil Boc – siniştri arivişti incompetenţi – îl vor însoţi pe şeful lor în dezastrul economic provocat într-o bună măsură de ei înşişi şi pe care nu-l înţeleg nici acum. Ei au reuşit, toţi românii au pierdut.
Ce vreau să scot în evidenţă aici e că pînă astăzi, cu toate cele care se pot spune despre el, Traian Băsescu nu pare să fi depăşit o linie foarte fragilă, greu de estimat, a puterii, acea linie a violenţei dincolo de care totul devine ireversibil. E un merit pe care ţin să-l subliniez, mai ales că vremurile se anunţă grele şi cu adevărat primejdioase.