La tîrgul trist de vechituri care agonizează în week-end cînd pe Kiseleff, cînd pe Aviatori, mă uit la nişte poze de pe la 1950. Negustorul laudă o cărţulie ca o broşurică sub nasul unui domn cu aparenţe flower-power, însoţit de un băieţel plictisit. Pe copil nu-l atrage cărticica – se uită după un căţel alb minuscul, tare vesel –, dar taică-su îl ascultă politicos pe anticar şi scrutează paginile iute întoarse de acesta. E text puţin în josul paginii pe trei sferturi mereu umplută cu litografii imprimate în violet. « Uite ce treabă se făcea la Universul în nouă-sute-treizeci ! Făceau românii gravuri pentru copii. Ce drăguţă e fetiţa asta ! Uite, familia Stahl ! îi arată pe copertă. Aţi auzit de ei, nu ? » Domnul dă din cap că da. S-o fi gîndind la Henri Stahl, sociologul, sau la fiul lui, Paul, sociolog şi etnolog şi el. Sau la nimic şi n-are chef de vorbă.
Îmi văd de drum. Am şi eu tipăritura asta în colecţie. E un tiraj de duzină, pentru marele public, cel mai probabil după 1940, ieşit din rotativa ziarului Universul – menţiunea 1932 de pe coperta a IV-a se referă la înscrierea editurii omonime la Registrul Comerţului. Universul copiilor – unul din suplimentele ziarului – nu mai apărea din 1930, dar concurenţa (Dimineaţa copiilor a lui Batzaria) arătase că se vînd bine la chioşc cărţile ieftine pentru cei mici dacă le faci reclamă în ziar, aşa că ideea era exploatată şi de « universişti ». Buchinistului român nu i s-a părut ciudat că pe copertă scrie « text de P.J. Stahl », dar şi « prelucrat de Ion Alinte » şi « ilustraţiile de Froelich ». E vorba deci de o traducere – altfel, noi nu vorbim de « prelucrare », adică de « adaptare », cum am zice azi. Zisul ilustrator e, de fapt, un faimos desenator pentru copii de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pe numele lui adevărat Lorentz Frölich (că nu ne omora scrierea corectă a numelor nici la 1940 şi nici măcar pe copertă). Dar cine e P.J. Stahl, autorul opului apărut pe româneşte sub titlul Domnişoara Sanda şi litera A, care povesteşte în imagini întîlnirea unei fetiţe cu abecedarul ?
Păi, e unul dintre cei mai celebri editori din istorie ! Doar că lumea culturală îl ştie, în general, sub numele de Pierre-Jules Hetzel şi, mai ales, ca editor al lui Jules Verne. P.-J. Hetzel (1815-1886) a editat multe nume mari – şi mult Balzac, şi Dumas, Geoge Sand, dar şi pe Baudelaire, şi tot el a scos ediţia aceea superbă a basmelor lui Perrault ilustrată de Gustave Doré –, a făcut şi un pic de carieră politică, dar a şi contribuit din plin la dezvoltarea sectorului « carte pentru copii ». Om cu viziune, a creat o colecţie intitulată « Bibliothèque d’éducation et de récréation » şi a scris el însuşi texte pentru copii de diferite vîrste, printre care şi Les Premières Armes de mademoiselle Lili et de son cousin Lucien (tipărită de Claye în 1868, cu gravurile făcute de Matthis după desenele lui Frölich), devenită la noi Domnişoara Sanda… , texte pe care le-a semnat… P.-J. Stahl.
Să uităm însă de neroziile locale şi să ne uităm la două bijuterii de imagini din volumaş. Copila Sanda « fură » cu ochiul pozele din cartea pe care i-o arată profesoara. Cu o fineţe psihologică uimitoare, Hetzel sugerează în text că micuţa abia aştepta să rămînă singură cu cartea ca să regăsească poza fetiţei din poveste şi s-o sărute, iar Frölich surprinde cu gingăşie momentul subtil, emoţionant prin adevărul lui candid.
Oricît de pauperă e versiunea românească din ’40 – şi mi-e nespus de dragă şi aşa –, ea conservă intact impactul emoţional, grafic şi verbal, al micii capodopere franceze din 1868.

Domnişoara Sanda şi litera A, text de P.J. Stahl, prelucrat de Ion Alinte, ilustraţii de Froelich, Editura Universul SA, pp. 10-11