« Interlop » vine la noi, prin franceză, din englezescul interloper, care înseamnă navă negustorind în fraudă. Un interlop e cineva suspectat de combinaţii necinstite – adjectivul derivat de la interloper denumeşte maniera sau locul unor traficuri controversate. Comerţul interlop e cel făcut în fraudă, ilegal.
După ultimele scandaluri cu răbufniri în curs din Ministerul de Interne, nu cred că e prea mult să ne întrebăm dacă ţărişoara, scumpa noastră Dacie, nu e condusă, mai mult sau mai puţin, de interlopi. Partidele, ministerele, Parchetele, diversele servicii par a avea în componenţa lor destui din această clasă de lume nouă a interlopilor, o clasă care devine dominantă pe cei doi versanţi ai Carpaţilor, de la Dunăre la Marea Neagră, de la Tisa pîn’ la Prut. Oamenii cu frică de Dumnezeu, harnici, cu şcoală par să fi plecat la muncă în străinătate sau să se pitească în case, îngroziţi şi neputincioşi.
Nu mai avem cu adevărat o presă de investigaţie, iar instituţiile abilitate să aplice legea se ocupă cu transmisiunile în direct pe la televiziuni sau cu stenograme. De aceea, nu putem răspunde pertinent la o întrebare sîcîitoare : Traian Băsescu, Elena Udrea, Adriean Videanu, Marian Vanghelie, senatorul Cătălin Voicu (prezumtiv ministru de Interne, actual arestat) şi alţi politicieni intră sau nu în categoria « interlopi » ? Am formulat aici spaima unei mari părţi a populaţiei. Întrebarea şi-o pun şi din ce în ce mai mulţi intelectuali care l-au susţinut pe Băsescu şi care acum se « delimitează » feciorelnic de preşedintele României. Aceşti intelectuali ar trebui să dea un răspuns mai consistent, pentru că altfel întrebarea se va pune şi despre ei. Adică : la douăzeci de ani de la căderea comunismului, un număr mare de intelectuali nu au devenit cumva sau au fost dintotdeauna pur şi simplu nişte interlopi ? De exemplu, vizita lui Tismăneanu împreună cu Dan Pavel la Gigi Becali cum ar putea fi citită ?
Interlopul pare să fie omul nou, triumfător nu numai la noi, ci şi în Republica Moldova, în Ucraina şi în alte republici ex-sovietice. Creştin-ortodocşii şi cei care respectă legea par să constituie azi doar o minoritate sau, în orice caz, să fi pierdut puterea politică. Vechea clasă a boierilor de pînă la începutul secolului XX a fost măcinată de cele două extremisme, fascismul şi comunismul, şi de cele două războaie mondiale. Şi iată-ne aici, în estul Europei, stăpîniţi de « noii boieri », interlopii.
Recentul incident de la Lisabona al preşedintelui Băsescu cu preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy ne-a amintit că în franceză, cuvîntul « folcloric » (folclorique) are un sens secundar foarte tare. Un « personaj folcloric » este pitoresc, amator şi neserios. Impresia generală pe care le-o lasă românii străinilor – cel puţin lumea politică şi, în orice caz, Ministerul de Interne, care vrea să ne integreze în Spaţiul Schengen – este una… folclorică. Putem avea o certitudine : cît timp va fi condusă de interlopi şi de folclorici, România nu se va integra în Spaţiul Schengen, care este un spaţiu de civilizaţie şi de dezvoltare economică.
Nu e de crezut, de pildă, ca Elena Udrea va fi în stare să ne afilieze la OCDE. N-are cum ! După cîţiva experţi în vorbitul limbii române, Elena Udrea, dublura feminină a preşedintelui Băsescu, ar folosi maximum 500 de cuvinte. Poate că e o ipoteză răuvoitoare. Fişei postului de ministru al Dezvoltării şi Turismului i-ar corespunde un minim curent de vreo 7 000 de cuvinte. Ca să fim mai clari, Mircea Badea, într-o emisiune populară şi pentru popor, foloseşte cel puţin 3 000 de cuvinte. Fodul uzual al limbii române e cam de 1 500 de cuvinte – din cele vreo 70 000 cîte sînt repertoriate în DEX. În afara Elenei Udrea, care are deja o întinsă operă televizată, sprijinită pe ale sale cca 500 de vorbe, foarte multe alte « personalităţi politice » se aventurează pe sticlă cu un lexic la fel de sărac, subminimal. « Telespectatorii români » au o mare problemă : viitorul lor, construit de interlopi, folclorici şi precari lexical e foarte nesigur, dacă nu chiar periculos.

 Petru Romoşan