Fragment din Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989 de Florin Manolescu

vineri 10 dec. 2010

TOMAZIU, George (Gheorghe), pictor, grafician, poet, memorialist. 4 apr. 1915, Dorohoi, jud. Botoşani – † 3 dec. 1990, Paris, Franţa. Tatăl : Gheorghe, avocat ; mama : Lu­creţia (născută Enescu), vară primară a lui George Enescu. Copilăria şi adolescenţa pe­trecute în ora­şul natal. Studii gimnaziale şi li­­ceale la Liceul „Grigore Ghi­ca Voievod“ din Do­rohoi. Stu­dii de pictu­ră la Aca­demia de Arte Fru­­moa­se din Bucureşti (1933–1936), la clasa pic­torului Francisc Şirato (exa­men de licenţă în 1937), completate cu cî­teva călătorii la Viena, Mün­chen şi Dresda. Uce­nicie artistică la Paris, cu André Lhote (1938– 1939). În perioada imediat premergătoare războiului, pre­cum şi în timpul celui de-al doilea război mondial, lucrează pentru serviciile secrete britanice, cărora le transmite informaţii despre mişcările trupelor ger. din Ro­mânia şi de pe frontul de est. „Începînd cu 1941 face parte dintr-un grup francez de Rezistenţă, din care mai făceau parte lingvistul Pierre Guiraud, profesor la Institutul Francez, Marcel Fontaine, tot de la acest Institut, preotul [V.] Laurent, care conducea institutul de bizantinologie, Georges Durand care făcuse parte din Misiunea Berthelot, Pierre Boullen, consulul Franţei la Timişoara. Acest prim nucleu al Rezistenţei s-a alăturat Serviciilor engleze de informaţii, al căror responsabil era preotul Alexander Eck, profesor de bizantinologie. Activitatea de rezistenţă îl face să plece la Odessa, unde este decorator la Operă […]. În tot acest răstimp trimite informaţii asupra mişcării trupelor germane şi a maltratării populaţiei [evreieşti] de către nazişti“ (Gabriel Mar­dare). În toamna anului 1942 e încadrat de Intelligence Service ca locotenet al Majestăţii Sale britanice. Organi­zează, la rîndul său, un grup clandestin de colab. din care a făcut parte şi italienistul Alexandru Balaci. Arestat în iun. 1944, e transportat la Odobeşti, anchetat şi bătut pentru a dezvălui numele celorlalţi membri ai reţelei de spionaj. „Gestapo-ul a cerut să fiu predat, dar, dat fiind că tatăl meu a fost senator liberal şi avea foarte multe relaţii cu mediile puterii […], am scăpat doar bine bătut […]“ (cf. B. Elvin). Eliberat în acelaşi an de la închisoarea militară Malmaison din Bucureşti, după consumarea evenimentelor de la 23 aug. „După război, în timpul comunizării forţate a României, Tomaziu a continuat să transmită la Londra informaţii despre samavolni­ciile comise de forţele de ocupaţie sovietice [între altele, despre deportarea saşilor şi şvabilor] (Vasile Igna). Colab. cu ilus­traţii de texte literare şi cu portrete la rev. Lumea, condusă de G. Călinescu. În această perioadă ilustrează o ed. pentru bibliofili din Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Cara­giale. „Nu credem că o altă carte a fost ilustrată la noi mai artistic şi mai adecuat ca aceasta şi nu ştim un alt pictor român care să se fi identificat, nu cu aspectul exterior al unei cărţi, ci cu însăşi substanţa ei, cu tonalitatea şi atmosfera-i sufletească, astfel ca imagina colorată să sugereze sau să fie echivalentul pictural al textului“ (Petru Comarnescu). G.T. se numără printre pri­mii artişti „care demască masacrul evreilor de la Brailov, din Ucraina, expunând la Salonul oficial lucrarea Ucide ! Brailov 3 iulie 1942 ; îi pozează cunoscutului sculptor Gheorghe Anghel pentru statuia lui Ion Andreescu, din parcul Ateneului (sic)(Adina Zorzini). Rearestat în mar. 1950, e acuzat de spionaj în favoarea britanicilor („crimă de înaltă trădare“) şi condam­nat de Tribunalul Militar din Bucureşti la 15 ani muncă silnică. Cf. propriilor amintiri, consemnate ulterior, la pro­cesul din 1950, Geo Bogza a pătruns în sala tribunalului, fără să fi fost citat, şi a depus ca martor în favoarea acuza­tului. În momentul arestării, îi sînt confiscate scrisorile primite de-a lungul anilor de la George Enescu. Eliberat în sep. 1963, ca urmare a punerii în aplicare a decretului de graţiere nr. 551 / 1963, referitor la deţinuţii poli­tici din R.P.R. Pînă în 1965 este împiedicat să expună şi să se înscrie în Uniunea Artiştilor Plastici. „A putut trăi doar mulţumită portretelor comandate de diplomaţii occidentali. […] În 1969 părăseşte România datorită repetatelor intervenţii ale guvernului britanic“ (Gabriel Mardare). Locuieşte întîi la Londra, apoi la Paris. Din 1972 participă cu expoziţii personale la galerii din Paris, Londra şi Köln. În exil, a colab. cu vss. şi recenzii la rev. Ethos şi Limite. A fost inclus de Zahu Pană în antologia intitulată Poezii din închisori (1982). Jurnalul unui figurant, scris la Paris în limba fr., din 1976 pînă în 1989 (Figurant d’époque), cuprinde amintiri din călătoriile întreprinse înainte de război la Viena, Paris, München, Berlin şi Dresda, unde G.T. s-a familiarizat cu viaţa artistică, detalii în legătură cu activităţile clandestine din timpul războiului, cu perioada petrecută la Odesa, cu arestarea, anchetarea şi tratamentul la care a fost supus în închisorile din R.P.R. (Jilava, Aiud, „mama puşcăriilor“, unde este însărcinat să ilustreze gazeta de perete „Vigilenţa“, Piteşti, Ploieşti, din nou Piteşti, unde respinge propunerea de a deveni informator al Securităţii în schimbul eliberării, Dej, Gherla). […]

Lasati un comentariu

Comentariu