Jacques Attali, versat în economie, consilier de preşedinţi şi autor a zeci de volume, şi-a făcut o specialitate din a analiza starea actuală şi viitorul (al economiei, al Franţei, al Europei şi/sau al lumii) pe înţelesul tuturor. Nici o carte a lui nu e fără surprize şi nici o pagină nu te plictiseşte. Chiar atunci cînd previziunile lui imediate nu se împlinesc, sîntem obligaţi să observăm că, pe termen mediu şi lung, are, în general, dreptate. Şi mai multă dreptate are – constant – în chestiunile de principiu. În Şapte lecţii de viaţă. Cum să faci faţă crizelor, de pildă, identifică nu mai mult de şapte principii graţie cărora individul, firma, naţiunea vor reuşi să-şi ţină capul deasupra apei în situaţii de criză : respectul de sine, trăitul intens, empatia, rezistenţa elastică, creativitatea, ubicuitatea, capacitatea de a revoluţiona. Pentru fiecare entitate, conţinutul noţiunilor e descris în detaliu. Iată « respectul de sine » în cazul naţiunii (poate vă inspiră o reflecţie asupra ultimelor luni, cele de groază, trăite în România) :

« Măsurăm respectul de sine al unei naţiuni în funcţie de atitudinea pe care o adoptă faţă de apărarea naţională, de natalitate, de patriotism şi, în sens contrar, faţă de alcool, drog, suicid, relele tratamente aplicate femeilor şi copiilor. Îl măsurăm, de asemenea, după felul în care îşi concepe viitorul, îşi afirmă valorile, îşi protejează patrimoniul, se îngrijeşte de imaginea pe care o transmite prin clădirile sale publice (mai ales prin porturi, gări, aeroporturi – primele locuri prin care străinii fac cunoştinţă cu ea).
Măsurăm respectul de sine în funcţie de felul în care conducătorii naţiunii şi cetăţenii îi sînt loiali acesteia : naţiunea nu se respectă dacă îi lasă să-i distrugă resursele, patrimoniul natural şi cultural, dacă le permite să nu-şi plătească impozitele, să-i încalce legile, s-o părăsească fără gînd să se întoarcă, dacă nu-i strînge laolaltă ca să facă faţă unor agresiuni iminente. Lideri politici corupţi, familii fără copii, o armată dispreţuită, un sistem bancar nesupus controlului, patroni cinici, o administraţie neglijentă, tineri suicidari, mediul natural jefuit şi distrus, bogaţi gata să-şi ia tălpăşiţa, suporteri beţi, aeroporturi mizerabile – toate acestea sînt semne ale lipsei respectului de sine al naţiunii, chiar dacă e însoţit de un şovinism exacerbat. »

(Jacques Attali – Sept Leçons de vie.
Survivre aux crises, Fayard/Le Livre de poche,
Paris, 2009, pp. 181-182)