Nu e nevoie să vă indignaţi, dumneavoastră sînteţi gata indignaţi, pun pariu. Indignaţi-vă ! e titlul bestseller-ului francez din decembrie 2010. Ţineţi-vă bine : e vorba de o cărticică de 20 de pagini, care se vinde cu 3 euro. S-au cumpărat deja 500 000 de exemplare (10 tiraje !), se reimprimă în draci, iar cărţulia e în curs de traducere în multe limbi. Autorul lui Indignez-vous ! are 93 de ani şi se numeşte Stéphane Hessel. Nici măcar nu se îmbogăţeşte din micul său eseu, căci toate drepturile de autor sînt vărsate unei asociaţii.
Ce i-a făcut însă pe mii şi mii de amatori blazaţi de cărţi să cumpere cîte 10 exemplare odată şi să le dea cadou tuturor amicilor şi cunoştinţelor ? Foarte probabil, claritatea unui discurs adresat omului viu, şi nu eterului, în care se regăsesc toate motivele cunoscute de înciudare ale cetăţeanului împotriva unui uriaş sistem de manipulare şi jefuire, care se mai şi maschează folosind toate elementele moderne ale « complexităţii », globalizării şi provocărilor planetare. Nu, textul nu e unul minor politic, împotriva lui X sau Y, ci unul major social. El spune doar că în locul dezangajării pasive ar trebui să revină angajarea activă, oricare, adică acea atitudine faţă de mersul lumii care conţine dor de sens, judecată dreaptă, cuvînt imperativ, protest eficace. Stéphane Hessel nu se pretinde original în afirmaţii. Celor care l-au intervievat de curînd le-a spus limpede că e social-democrat, iar în 2012, foarte probabil, va vota la stînga. Da, deci nu cu vreo extremă, ci cu ceva care ar trebui să semene cu bunul-simţ de demult al omului simplu, cel luat drept reper de Adam Smith. Sigur că nimic nu mai e atît de simplu de cînd a devenit complex (!), dar tocmai acest exces de complicaţie, se pare, a adus nefericirea care merită acum să fie chemată la ordine. O broşură ca un mănunchi de frunze a reuşit, cu alte cuvinte, să pună ordine în nemulţumirea difuză, crescîndă, vuitoare a unor mase de care « clasele dirighente » uită tot mai mult, punîndu-se în pericol şi pe sine, nu doar prezentul şi viitorul gloatei care sîntem noi. O broşură, nu un tom, a reuşit o mobilizare a spiritului de care n-a fost aptă televiziunea şi, iată, nici măcar Internetul.
Dar nu vă grăbiţi cu apetitul de-a o citi pe româneşte. E puţin probabil să o vedem curînd în librării. Poate mai degrabă ca supliment al unei publicaţii. Librăriile de la noi nu vor cărţi mici şi subţiri – se fură ! Şi-apoi, ocupă loc prea mult într-un spaţiu mereu prea scump pentru un profit care deja nu mai e prea mic, ci negativ. Mai avem deci o bună postaţă pînă cînd ne vom alătura cu adevărat fluviului de viaţă europeană despre care tot vorbim aiurea de un deceniu. Asta, da, ar putea fi un subiect de autentică indignare : de ce să ne tot lăsăm prostiţi cu « membru UE » în sus, « membru UE » în jos, cînd noi sîntem şi azi ţinuţi cu forţa în lagărul socialist din 1952 ? Fiecare cu indignarea lui, nu ?