Na belea, se încruntă lighioane conaţionale la douce France, cher pays din fantasmele de nos élites vieillissantes ! De atîta naïveté stau şi se minunează les petites gens, dar şi les diplômés et les diplomates : să fi crezut ai noştri braves responsables politiques c-or să citească francezii des piles de dossiers, toate „tehnice“, şi n-or să vadă, ani şi ani, nici un raport professionnel, nici un article dans la presse roumaine, nici o emisiune din cele mii de la noi, imbibées de parfumul lui Canard enchaîné ? Adică să n-aibă ei la moindre idée de ce am ajuns noi să le expediem kilometri de médecins în timp ce ne pregătim să numărăm les pintades (bibilicile adică, zise guinea-fowl de concurenţii lor, că tot s-a vădit că avem mari probleme cu vocabularul uzual) din bătătura unor pauvres chômeurs, care-s şi ei une création récente, prea puţin bugetară ? Să nu fi trecut picior de gal (un Astérix sau un Obélix) à travers nos douanes, să nu fi avut nici unul l’appétit să investească în ceva dublat sau triplat de vreun commission ?
Ben, les bras m’en tombent ! Mai ales că le grand cirque nu pare a se opri guère : omul care a fait voter Paris comme à la Foire du Trône ne asigură că raportul pentru Schengen est une pure merveille, de plus Europa ne peut pas se passer de nous, Croatia nu e o carte à jouer, ci un exemplu parmi d’autres, iar o amînare ne se traduit pas prin 3-4 ani, cum se spune en haut lieu, ci prin, éventuellement, cîteva luni ; alţii ne înşiră toate acele bourdes de care nu ştia pînă mai ieri decît radio-moquette, de la l’autoroute gonflée şi charterele cu gitans pînă la acea centrale nucléaire care i-ar face pe francezi să broyer du noir mai rău decît numai aparent uitatul incendie dans le port de Rouen. Adică, sans blague, dintr-o grande puissance européenne care ne-a sprijinit la intrarea în UE, am ajuns, dans l’espace de quelques jours, să facem un ogre revanchard pe temeiuri psiho-economico-etnice în scopuri politice ?
Mai hazliu încă, adică à se tordre de rire, nu trece zi să nu ţîşnească în media deopotrivă calomnii generice despre la race des Français, îndesate şi pe forumuri de postacii stipendiaţi par les services secrets, alături de info aburinde, ca dintr-un guerre des tranchées, despre noi expertize şi opinions ale cui se nimereşte şi slujeşte. Îşi închipuie cineva că le peuple retient son souffle aşteptînd la délivrance Schengen ? Nénni, boborul se caută prin porte-monnaie de ultimii firfirei ca să-şi ia ceva pour remplir sa panse acum cînd toate cele au dat într-o cherté jamais vue şi foarte curînd impossible à vivre. Sau se sfătuieşte unde, în acest tohu-bohu (tămbălău, care va să zică) să se ducă afin de monter la garde et lever le poing fermé riscînd cît mai puţin să se faire tabasser. Poporul s’en fout de succès politiques, dar nu iartă nici son salaire amputé, nici sa retraite diminuée, nici son déshonneur complet.
La France ? spune poporul. Un grand pays, bine că le-a arătat ăstora lungul nasului. Qu’à cela ne tienne, credeau că toţi sînt proşti ca românii ? La drept vorbind, on n’est pas si con que ça, dar, dacă n-am fost în stare pîn-acum de une nouvelle révolution, măcar Vive la France !, că i-a venit ideea să serrer les boulons şi demander des comptes.
Iar de la noi, care-om mai trăi, bises et à bientôt !