S-a mutat Estul la Vest ? Sistemele de justiţie a doua mari ţări occidentale, Suedia şi Marea Britanie, stau într-un prezervativ gata să se rupă ? Julian Assange e reţinut şi judecat pentru nişte presupuse afaceri sexuale (două, nu una, ca să fie clar pentru tot prostul – gîndire de poliţist lipsit de imaginaţie şi involuntar comică) sau este hingherit din evidente raţiuni politice ? Facem un sondaj la scară planetară cu ajutorul Internetului ? Rezultatul unei asemenea chestionări simple ar arăta, probabil, o majoritate total nedemocratică : ceva peste 90 % ar spune « din raţiuni politice ». Cîţi ar putea să nu vadă că regele e gol ?
De la deschiderea acestui caz mă încearcă un sentiment de penibil pentru cetăţeanul suedez. În mintea mea, britanicii au fost cît de cît salvaţi de judecătorul care a decis să-l lase liber pe Assange de sărbători. I-a luminat Christ mintea. Iese bine la vopsea şi armata Marii Britanii, care, printr-un remarcabil reprezentant al ei, i-a oferit adăpost bravului australian. Stimă impune şi fostul prim-ministru al Australiei, care a încercat să-şi apere cetăţeanul. Dar toată pletora de ONG-uri, ca şi o mare parte a presei occidentale, oameni atît de preocupaţi de soarta multimiliardarului rus Mikhail Hodorkovski sau de cea a premiului Nobel pentru Pace Liu Xiaobo (care nu-şi merită puşcăria), nu par să remarce că au în propria ogradă un caz flagrant de încălcare a drepturilor omului : omul de presă Julian Assange. Lecţiile pe care le dă Vestul de atîta vreme Estului sînt din ce în ce mai goale de conţinut. Şi revoluţiile în curs din lumea arabă ne dezvăluie o parte a globului despre care s-a vorbit în poncife, iar accesul la înţelegerea ei a fost ruşinos manipulat.
Cazul Assange e mult mai grav decît ar părea la prima vedere : exemplaritatea şi infailibilitatea valorilor promovate de democraţiile occidentale, democraţia însăşi la urma urmei, sînt  puse serios sub semnul întrebării.

Petru Romoşan