Mereu acelaşi. O uriaşa masă de « toleraţi » se uită lung cum tot cresc claca, zeciuiala, dijma, birul… Furia se umflă în durată. Şi plesneşte. Acum 228 de ani, a dat pe dinafară în Alba şi Hunedoara, cu Horea, Cloşca şi Crişan. Şi s-a sfîrşit cu tras pe roată. Urmat de schimbări mult mai mari decît le-ar fi dorit Curtea imperială. Au mai trecut 64 de ani şi, înainte ca « masoneriile » să-şi tragă pe spuză uneltirile revoluţionare, Avram Iancu, care-şi dorea naţiunea fericită – nimic mai mult ! –, i-a adus aminte acesteia că lamentaţiile nu-s deloc eficiente : « Nu cu argumente filosofice şi umanitare vei convinge pe aceşti tirani, ci cu lancea lui Horea. » Au mai trecut 164 de ani. Şi o uriaşă masă de « toleraţi » se uită lung cum tot cresc claca, zeciuiala, dijma, birul… Iar de roată nici că-i pasă. Oricum, nu mai mult decât de copiii pe care nu-i mai poate hrăni.

Horia şi Cloşca în închisoare

Din Tesauru de monumente istorice pentru Romania – A. Papiu Ilarian, Bucureşti, 1865.

Răzvrătitul ardelean Cloşca

Din Tesauru de monumente istorice pentru Romania – A. Papiu Ilarian, Bucureşti, 1865.