« Dorin-Liviu Bîtfoi performează ca autor al unei epopei moderne, în 700 de pagini, despre România între 1950 şi 1965. (Aşa s-a născut omul nou : în România anilor ‘50, Editura Compania, 2012). Mai pe-nţeles spus, o carte despre vremea lui Gheorghiu-Dej, de după înlăturarea regelui (apoi şi a de-alde Ana-Luca-Teohari, trepăduşii Moscovei roşii), de-a lungul procesului de desprindere şi emancipare treptată şi prudentă a ţării de sub tutela terorizantă şi sufocantă a aceleeaşi Moscove, pînă la moartea lui Dej şi preluarea puterii de către Ceauşescu. Autorul acestei cărţi este, cum i-ar fi spus Balzac, un adevărat grefier al anilor de regim comunist. Nu “a apucat” acea vreme, nu e un “supravietuitor”, ci un tînăr filozof ca formaţie universitară, ziarist ca îndeletnicire iar cu această carte şi cu altele, care au fost şi desigur vor mai fi, şi istoric.
Trăitorului în vremea lui Dej multe din carte îi sunt cunoscute; el şi le reaminteşte şi e răvăşit, dar mai şi află, mai are şi revelaţii tîrzii. În schimb, pentru cei din generaţiile mai noi, este lectură – eu cred – obligatorie, căci e o revelaţie amplu desfăşurată despre un timp pe cît de cumplit şi de contradictoriu, pe atît de supus feluritelor încercări de denaturare, răstălmăcire şi falsificare. O perioadă densă, crîncenă, tragică, de revoltă şi compromis, de eroism şi resemnare, de puritate şi josnicie, de jertfă şi mulţumire cu puţin, totul împins pînă la exagerare şi paroxism de un mecanism al puterii mai subtil şi mai viclean în răutate decît orice altă stăpînire pe care au cunoscut-o românii în istorie.
Cum a reuşit un autor care, spuneam, n-a prins acele vremuri să le fixeze în scris atît de sugestiv, de sintetic şi de credincios adevărului ? “Procesînd” cu inteligenţă şi bună credinţă, dar şi cu har de om al scrisului, un volum uriaş de informaţii, apelînd la (cum scrie pe coperta cărţii) “memorii, jurnal, scrisori, anchetă, arhivă”. Asta însemnînd cît mai mult din ce s-a scris atunci şi mai tîrziu despre Atunci şi din cîte s-au vorbit şi se mai vorbesc şi azi despre acest Atunci. Şi totuşi, cartea nu e una livrescă, uscată, de proces verbal, nu e nici măcar una eminamente jurnalistică şi jurnalieră (deşi se bazează mult pe ziare şi memorii), ci reconstituire literară. Dar nu ficţiune. […] »

Textul complet la http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013010981721/Lumea-i-cum-este/Despre-viata-de-zi-cu-zi-sub-regim-comunist.html