Poporul american știe de multă vreme că nu se votează ceea ce vrea el în marile foruri ale națiunii. Din cînd în cînd, sondorii întreabă populaţia dacă vrea asigurări de sănătate, dacă vrea să fie restricţionată posesia armelor – ca acum, foarte recent –, şi populaţia răspunde că « da » la niveluri-record, de 80 %-90 %. Dar ce folos ! Legile trec malformate sau reduse, sau nu trec deloc. Periodic, « conştiinţele » încă vii, care comentează situaţia, se întreabă pe cine reprezintă « reprezentanţii » din moment ce procentele populare nu se regăsesc în vot. Tot periodic vin şi răspunsurile : reprezintă interese sectoriale, multinaționale, lobby-uri, o lume mică şi bogată, fără legătură cu milioanele de voturi care plantează în foruri nişte momîi executante mai mult decît prelungirea voinţei locuitorilor SUA.
Iată că ne-am « modernizat » şi noi, românii ! Votăm una – şi nu o dată, ci de două-trei ori la rînd ! – şi… iese alta. Şi o luăm şi noi americăneşte : pe cine reprezintă parlamentarii, guvernul, preşedintele, puterea locală ? În nici un caz cifrele mari care vin din rîndul populaţiei, procentele acelea uriaşe, recitate cu entuziasm ca nişte mantre ale legitimităţii. Legitimitate ca să ce ? Evident, ca să fie conduse treburile ţării cu totul altfel decît au votat « ţăranii » ei. Adică, mai pe scurt şi mai limpede : am intrat în rîndul lumii !
Avem însă şi o particularitate, fiind nişte europeni nenorociţi, taraţi de vechi obiceiuri proaste. Trebuie, adică, să ni se administreze şi doze masive de cloroform după înfigerea cuţitului în spate. Şi s-au găsit trei minunate căi de propagandă în vederea acestei lungi anestezii : ne sînt trimişi tot soiul de experţi politici ca să ne explice ce bine e ceea ce e evident rău pentru toată lumea ; e pusă pe cale o echipă paralelă, ceva mai versată în tehnicalităţi, ca să ne spună cît de bine va fi peste 3, 5, 10, 20 de ani, deşi noi ştim că vom crăpa mult înainte de a vedea la chip viitorul luminos ; acoperind cît mai compact opac dezastruoasa stare economică, socială şi culturală, cîrduri de lăutari croşetează zi de zi în ochii unei lumi complet dezinteresate macrameuri politicianiste care-l ridică pe X, coborîndu-l pe Yşi ameninţîndu-l cu cătuşele pe Z, toţi o apă şi un pămînt dintr-un islaz indiferent majorităţii.
Răspunsul majorităţii s-a simplificat şi el la extrem : nu vă mai credem pe nici unul, nu vă înţelegem, nu vă aprobăm, nu mai votăm. În plus, tot efortul vostru coordonat de a pasa vinovăţii şi imunităţi de la unul la altul e inutil. Pentru noi, judecata e gata făcută : vom fuma… altceva.