Apucături fanariote
sau O prăbuşire în istorie

miercuri 18 dec. 2013

Petru Romoşan

Să reluăm discuţia pe tema comportamentului abuziv, penibil colonialist al reprezentanţilor marilor puteri (cu excepţiile notabile ale Rusiei şi Chinei) la Bucureşti, comportament care trebuie să înceteze de îndată şi, eventual, cu scuze publice. Dacă nu, în timp, pierderile vor fi pe măsura tupeului, agresivităţii şi prostiei acestor diplomaţii. Nici un tratat, nici o cutumă nu le permit acestor imperiali închipuiţi şi, de altfel, comici să ne dea public lecţii, să meargă în Parlament (aceşti reprezentanţi nu au voturi în spate) şi să-i tragă de urechi pe incompetenţii şi corupţii noştri. În treacăt fie spus, dacă, după 20 de ani de democraţie (frumos cuvânt vag care acoperă interese foarte pământeşti !), clasa politică românească e vai de mama ei, reprezentanţii acestor puteri (şi puterile occidentale însele) îşi au partea lor de contribuţie. Care se măsoară tot prin incompetenţă, corupţie şi interese partizane inavuabile.
Dar această « contribuţie » occidentală trebuie reevaluată critic pentru ca pe viitor să nu mai fie posibilă. Cu toată asocierea noastră la UE şi la NATO, România este încă un stat independent. Şi nici o asociere nu e eternă şi ireversibilă, mai ales dacă se dovedeşte că produce mai multe daune decât beneficii. România e încă la fel de independentă ca Franţa si Germania, cu toate cedările de suveranitate sugerate în tratate, cedări echivalente, chiar dacă nu şi egale. Ţările mari şi bogate din UE, plus SUA şi Israelul nu ne fac cadouri în bani. Exportul de ideologie şi interese (de democraţie, spun ei – sună mai bine) în România e în favoarea lor în primul rând. Vezi cum procedează şi cu ce cazne cu Moldova, Georgia şi Ucraina. Propagandiştii din interior, numai teoretic români, sunt plătiţi de ei. Prin firme, prin burse, prin diferite forme subtile de corupţie. De altfel, singura cheltuială serioasă pe care au făcut-o în România aceste puteri a fost pentru propagandă, mass-media, politicieni şi înalţi funcţionari aserviţi. Plus investiţiile în câteva « instituţii poliţieneşti » cum sunt DNA şi ANI, dacă informaţiile mele sunt corecte.
Au avut, în schimb, liber la toată economia românească. Vedem cum stăm cu sistemul bancar românesc, care e, de fapt, unul străin. Pentru accesul în UE am plătit cât nu face şi, foarte probabil, nu va face nici în viitor, adică marile întreprinderi, plus resurse naturale au fost cedate în condiţii inechitabile, cu mari profituri pentru partea occidentală. Pe de altă parte, se vede limpede cât interes au occidentalii să ne dezvoltăm în chestiunea absorbţiei fondurilor europene. Dacă aceste fonduri erau într-adevăr pentru noi, pentru dezvoltarea României, şi nu numai pe hârtie de propagandă, fondurile erau de mult absorbite. Chiar şi de mediocrul guvern Boc.
Slujul şi pupatul papucilor vizirilor euro-atlantici e treaba celor meniţi chiar acestui job. Sau al papagalilor imitatori băştinaşi, slabi de înger, lingăi, oameni de nimica. În plus, la această oră Occidentul (Europa de Vest plus SUA), producător de mare criză globală (morală, politică, economică), are nevoie la moral de asemenea lingăi, plătiţi sau spontani. Asemena lingăi le aduc aminte – şi asta le face mare plăcere – de cei 30 de ani glorioşi, iar americanii au avut parte chiar de un timp dublu, când au dominat restul lumii fără reală concurenţă. În plus, acum îi stresează rău China, India, Rusia, Brazilia, Turcia, Iranul, Africa de Sud şi alţii.
Tema e vastă şi merită dezvoltată. Deocamdată pot să le recomand diplomaţilor străini spre lectură – cu un respect drămuit, pentru că nici ei nu mă respectă prea mult pe mine şi pe concetăţenii mei – pe istoricul Ionnescu-Gion, cu ale sale studii despre epoca fanariotă, cu dese referiri la diplomaţii aflaţi în post la Bucureşti în vremea lui vodă Mavrogheni. Diplomaţii străini de la acea vreme (sfârşit de secol XVIII şi început de XIX), mari trăgători de sfori şi autori de conspiraţii, erau cu deosebire caraghioşi şi ineficienţi în accidentata geografie umană a Bucureştiului. Şi aproape că aş face un pariu : primul om politic care va merita respectul românilor va fi cel care va expulza un diplomat băgăcios şi obraznic, fără să rupă neapărat relaţiile cu ţara acestuia.

Lasati un comentariu

Comentariu