|
Postat de admin in Lectura
joi 24 iul. 2014

Ieri, 23 iulie 2014, a încetat din viaţă scriitoarea Oana Orlea (Maria Ioana Cantacuzino) la Maignelay-Montigny (Franţa).
Dumnezeu s-o odihnească în pace !
Biografie : Oana ORLEA (Marioana Cantacuzino), prozatoare, născută la 21 aprilie 1936, la Bucureşti. Tatăl : Constantin (Bîzu) Cantacuzino ; mama : Anca Diamandi. Nepoata lui George Enescu, decedat în 1955 la Paris. Arestată în 1952, ca elevă în clasa a X-a, sub acuzaţia de complot şi acţiune subversivă împotriva statului. Condamnată la patru ani închisoare. Eliberată după trei ani de detenţie. Ajutor de sudor pe un şantier din Bucureşti (1955-1956), taxatoare la IRTA (1959-1960), şamponeză la Cooperativa Higiena (1962-1965) etc. Rearestată în 1960, în legătură cu un atac săvîrşit în septembrie 1959 asupra unui furgon al Băncii Naţionale din Bucureşti (« operaţiunea Ioanid ») şi reţinută două luni la Miliţia Capitalei. Absolventă a Liceului « I.L. Caragiale » din Bucureşti, secţia fără frecvenţă (1965). Stabilită din noiembrie 1980 în Franţa, ţară în care solicită şi obţine azil politic.
Volume apărute : Calul de duminică (schiţe şi povestiri), Bucureşti, 1968 ; Ţestoasa portocalie (roman), Bucureşti, 1969 ; Numele cu care strigi (schiţe şi povestiri), Iaşi, 1970 ; Pietre la ţărm (roman), Bucureşti, 1972 ; Competiţia (roman), Bucureşti, 1974 ; Cerc de dragoste (roman), Bucureşti, 1977 ; Un bărbat în rîndul lumii (roman), Bucureşti, 1980 ; Un Sosie en cavale, Le Seuil, Paris, 1986 (Perimetrul zero, Bucureşti, 1992) ; Ia-ţi boarfele şi mişcă ! Interviu realizat de Mariana Marin, Bucureşti, 1991 (versiune în limba franceză : Les Années volées. Dans le goulag roumain à 16 ans, Le Seuil, Paris, 1991) ; Le Pourvoyeur (roman autoeditat), Compiègne, 2000 ; Alexandra iubirilor (roman), Bucureşti, 2005 ; Rencontres sur le fil du rasoir (schiţe), Gallimard, Paris, 2007.
(După Florin Manolescu – Enciclopedia exilului literar românesc. 1945-1989, Editura Compania, Bucureşti, 2003)
„Puterea prin înspăimântare”
În anul 2008, Editura Compania a realizat o nouă ediţie a dialogului-mărturie dintre Oana Orlea şi Mariana Marin, intitulată Cantacuzino, ia-ţi boarfele şi mişcă !, cuprinzând comentariile şi lămuririle autoarei la prima ediţie a cărţii, cea din 1991. Iată un fragment grăitor despre felul în care vedea Oana Orlea în 2008 drama românească a puterii şi minciunii din ultimii 70 de ani (pp.15-16) :
xxxxxxxx„Sigur că am putea acuza generaţiile dinaintea noastră – deşi nu în bloc, fireşte – că au fost conservatoare, atinse de scleroză, că au întîrziat în ceţurile feudalismului, că au ţinut cu dinţii de privilegii. I-am putea învinovăţi pe latifundiari că au adunat prea multe averi, pe politicieni că au fost găunoşi, înguşti la minte, mînaţi de interese personale, ca mulţi politicieni dintotdeauna etc. Mai mult ca orice le putem reproşa unora ferma convingere de a fi fost superiori prin naştere, prin sîngele ce le curgea în vine. Experienţa m-a făcut să înţeleg cît de grav, de universal şi de fără leac este morbul superiorităţii – de arbore genealogic, de rasă, de clasă, de avere, de putere. Un virus contractat demult şi transmis sub diverse forme, care face ravagii şi azi. Spectaculoase sînt şi revoluţiile : oropsiţii reuşesc atunci să-i doboare pe cei de sus şi se grăbesc să se caţere în locul lor, cărînd virusul după ei, moştenind toate racilele, ba mai aducîndu-le şi « îmbunătăţiri ».
Ce îi reproşam mamei în fond ? Esenţialul, probabil : că nu avea vîrsta mea, că nu resimţea ca mine şocul celor două lumi. Dar ce ştiam eu atunci despre ce resimţea ea, care, cu dinţii strînşi, mergea înainte, singură, trăgînd barca pe uscat ? Generaţia mamei şi cea a părinţilor ei s-au trezit brusc în infern – oameni umiliţi, spoliaţi de toate bunurile, de orice drept, alungaţi din case numai cu un geamantan sau două, huliţi, ajunşi în cîteva ceasuri fără adăpost, găzduiţi de rude, de prieteni, pînă cînd erau şi aceştia aruncaţi în stradă. Inventarul făcut la luarea în primire a unei proprietăţi este un document impresionant : veselă, tablouri, cărţi – toate adunate de generaţii –, arhive de familie, oi, vite, ce să mai vorbim de lucrurile neconsemnate, care au fost pur şi simplu furate. Li se spunea şi li se repeta acestor oameni că sînt ruşinea naţiunii. Iar eu, mlădiţă a acestei ruşini, eram sfîşiată între nedumerire şi furia de a nu şti care era adevărul. Pe de o parte, mi se spunea că totul fusese roz şi idilic înainte, pe de alta, nu auzeam decît orori despre ai mei. În satul Rogoaza, bunica mea, Annie Diamandy, clădise un cămin cultural, o casă parohială, se pregătea acolo ridicarea unei şcoli – astea le trăisem doar. Şi atunci ? Din ambele părţi mi se părea că sînt minţită – în cel mai bun caz, prin omisiune –, fiecare parte fiind cînd de bună, cînd de rea credinţă. Mă pierdeam într-un labirint de întrebări fără răspuns.
Celor din generaţia mamei li s-au aplecat grumazurile pînă la genunchi, iar ei au trebuit să supravieţuiască astfel. Majoritatea celor din generaţia mea care au devenit părinţi şi-au plecat singuri grumazul atît cît au considerat ei că e necesar ca să nu aibă soarta părinţilor lor. Aici este toată deosebirea. E vorba, în fond, de condiţiile obiective de impunere a puterii prin înspăimîntare. Primii au fost guvernaţi doar cu bîta sau cu patul puştii, fără a putea alege ceva ; ceilalţi au fost mînaţi cu bîta şi cu morcovul, situaţie în care alegerea părea să devină posibilă.”
Lasati un comentariu
|
Sunt postate doar comentariile de substanta si la obiect, trimise de persoane cu identitate declarata. Asumati-va opiniile - nu va exprimati despre textele unor persoane reale sub etichete fictive. Nu sunt postate jigniri, trivialitati, injurii, materiale publicitare.
Rosa canina, mai 2019


©Gabriela Cernusca

©Adina Kenereş

Ciobani din Măguri, 1938

Înainte de primăvara 2018
©Bogdan Constantinescu


În soarele deşertului Sonora, în Arizona, cactuşi gigantici (saguaro), opuntia şi verii lor
©Kiki Skagen Munshi

Regina-nopţii din cartier
©Gabriela Cernuşcă

Mierla, 23 martie 2017, fotografie de Denisa Toma
Din grădina Mirunei – vara 2016



  Veniţi să luaţi lumină !
Fotografie de Andrei Pandele, 1 mai 2016
 Pallady târziu – fotografie din colecţie privată
Trei imagini din cea mai recentă expoziţie a Dalyei Luttwak la Greater Reston Arts Center, « Încolţirea aurului », septembrie 2014

Rădăcini autentice din atelierul artistei – în fundal, lucrarea Cannabis sativa

Vedere din expoziţia « Încolţirea aurului »

Cannabis sativa (detaliu)
 Ştefan Luchian, spre sfârşitul vieţii – fotografie rară, 22,5 cm x 17 cm
Picturi de Constantin Pacea
expuse la Muzeul Ţăranului Român (din 9 aprilie până la 18 mai 2014)



 Altă lucrare a Dalyei Luttwak

Poison Ivy, 2014 Oţel, circa 8 metri
Kreeger Museum, Washington DC

Casa în care s-a născut Octavian Goga la Răşinari
Alte două lucrări ale Dalyei Luttwak

Hidden, 2009

When Nature Takes Over, 2011
Două lucrări ale Dalyei Luttwak

Rhizophora Mangle (Mangrove), 2010

Flora, Growing Inspirations, 2009
 Restaurant în Grădina Botanică Foto arhitect Alexandre Petit
 Alexandru Bogdan Piteşti, Din Ohritu
 O şezătoare în satul Vălsăneşti Argeş Colecţia Bogdan Vasile, Anticariat Unu
Fotografia Cristinei Nichituş Roncea
 Paşte 2013
Mînuind biciul de apă© Andrei Pandele
Albeşti, 23 aprilie 1896, colecţie particulară
Fotografii ale Cristinei Nichituş Roncea

Binecuvântare în Făgăraş

Barză în Apuseni

Valah la începuturile secolului XX
O schiţă şi trei pasteluri de Eugen Mihăescu

Pont-Neuf (esquisse)

Les Vignobles à Bagnols

Le Château de Bagnols

Paysage à Bagnols
Una dintre ultimele lucrări ale lui Carmen Nistorescu : « eu » Vlad Predescu
Vara speranţei noastre

Raţă cu lalele

Melc în ianuarie

Şi deodată, un balon !
Altă lucrare a Eugeniei Ilieş
Alte fotografii de Radu-Petru Iliescu Apus la Căldăruşani Canal la apus în Strasbourg
Altă fotografie a lui Lucian Muntean Într-o zi toridă de vară, tinerii păstori se scaldă alături de bivoli în rîul Hăşdate, în amonte de Cheile Turzii. Iulie 2005
Fotografii de Radu-Petru Iliescu  Apus la Oxford Apus cu felinare în Strasbourg Vedere din Strasbourg noaptea Catedrală din StrasbourgVedere din parc, noaptea.  Bloc părăsit pe George Enescu
Alte fotografii ale lui Lucian Muntean OdihnăŢăranii din Apuseni încă îşi lucrează pămîntul în mod tradiţional.  Cîmp cu maci Dobrogea – culoarea primăverii Fotografie făcută în Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca în 1997
Alte lucrări ale Eugeniei Ilieş  Cui nu-i plac fotografiile lui Lucian Muntean ? « Amintiri dintr-o altă primăvară » Cluj-Napoca, 2004  Reflexie în fereastră, Biserica Sf. Mihail, Cluj-Napoca, România, 2002Fereastra este acel loc special, care desparte intimitatea de infinit.  « Blondele » : Florina, pisica şi iapa Doina – trei blonde, la Rogojel, un sat izolat de munte, din Apuseni
Alte lucrări ale Eugeniei Ilieş Pictura Eugeniei Ilieş
Cu talent şi umor, tînăra graficiană din Tîrgu Mureş a ilustrat deja o seamă de cărţi şi reviste pentru copii. Puţini ştiu însă cît de vie e pictura ei.
Ce mai pictează Cristi Gaşpar ?
Pictura lui Carmen Nistorescu
Pentru că, înainte de a face ilustraţie, a făcut – şi face tot timpul – pictură.
Inimă albastră, tehnică mixtă pe pînză (seria nouă)
Miere, tehnică mixtă pe pînză (seria mai veche)
script type="text/javascript">var gaJsHost =(("https:"==document.location.protocol) ? "https://ssl." : "http://www.");document.write(unescape("%3Cscript src='" + gaJsHost + "google-analytics.com/ga.js' type='text/javascript'%3E%3C/script%3E"));
|