O carte pe zi : Introducere în filosofia contemporană de Andrei Marga

joi 4 dec. 2014

Valentin Protopopescu

Andrei Marga nu mai are nevoie de nici o prezentare. Profesor universitar şi doctor în filosofie, rector în două rînduri a prestigioasei Universităţi clujene Babeş-Bolyai, ministru al Învăţămîntului sub premierii Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu, ministru de externe în mandatul lui Victor Ponta, preşedinte al Institutului Cultural Român, domnia sa a performat indiferent de domeniul de activitate – şi asta în ciuda a ceea ce spun pe la colţuri mulţi neaveniţi guralivi.
În octombrie 2012 m-am dus la sediul central al ICR pentru a-i lua un interviu profesorului Marga. Era pe vremea cînd era atacat de nostalgicii poneiului roz cu svastică pe crupă. Din pricina rumorilor politice şi imorale ce îmbîcseau atmosfera din jurul profesorului, am preferat să ignor cu totul calitatea de preşedinte al Institutului Cultural Român.
L-am chestionat pe teme de filosofie, l-am obligat să-şi scormonească memoria pentru a plasa în context şi a evoca volume şi idei de dinainte de Revoluţie. Omul s-a schimbat la faţă, ochii au început să-i scînteieze iar discursul lui a fost impecabil. Andrei Marga înviase, vorbea despre ceea ce îi era drag sufletului, era ca un peşte în apă. Nici vorbă de stînjeneala cu care uneori răspundea întrebărilor unor reporteri impertinenţi pe teme de pedestră politică mioritică.
Faptul că recent a publicat la Editura Compania din Bucureşti masiva Introducere în filosofia contemporană, o ediţia revizuită şi adusă la zi, în multe puncte chiar rescrisă, nu m-a surprins deloc. Lucrurile se legau, profesorul este fericit cînd scrie şi vorbeşte despre filosofie, iar registrul istoric şi comparativ al reflecţiei metafizice contemporane reprezintă exact domeniul său de excelenţă. Răsfoind cartea de mai bine de 650 de pagini, format mare, cu peste 1200 de note, înţeleg de ce pe vremea cînd eram student şefului de an îi venise ideea unui troc universitar între centrele din Bucureşti şi Cluj, noi trebuind să-l livrăm pe Mircea Flonta, iar cei de-acolo pe Marga. Fireşte, ideea era utopică, dar ea avea o bază de adevăr în valoarea celor doi intelectuali.
Fără îndoială că profesorul Marga este singurul dascăl şi autor din această ţară în stare să stăpînească un registru atît de vast, de complex şi de delicat cum este panorama filosofiei contemporane. Într-o cultură naţională intrată ignobil după căderea comunismului sub zodia eseistocraţiei, cînd abordările superficiale şi flamboaiante iau ochii ignoranţilor şi snobilor de cafenea ori ai hipsterilor fals ecologi, un studiu fundamental şi în bună măsură exhaustiv, aşa cum este cel scris de Andrei Marga, nu are cum să nu tulbure.
Om de bibliotecă, vorbitor de germană, engleză, franceză şi italiană, intelectual care ştie să lucreze cu instrumentele mari are filosofiei, profesorul Marga impresionează prin cuprinderea bibliografică şi prin intima cunoaştere a autorilor selecţionaţi. Hegelian, domnia sa plecat de la criteriul, dificil pentru că trebuie demonstrat convingător, al originalităţii reflecţiei filosofice şi al subsumării acelor creaţii filosofice spiritului epocii în care au fost redactate. Aşa că, pornind de la Schleiermacher şi Comte, trecînd prin Kierkegaard şi Nietzesche, cu ocoluri prin Mill şi Feuerbach, Marga ajunge la Frege, Bolzano şi Husserl, fără să-i ignore pe marxişti şi neo-marxişti, alunecă pe lîngă Russell, Carnap, Wittgenstein şi Popper, îi radiografiază pe coriferii Şcolii de la Frankfurt, nu uită de Derrida, Foucault, Chomsky şi Strauss, are puterea să zăbovească asupra lui Heidegger, Rosenzweig şi Gadamer, se ocupă de teologi ca Barth, von Harnack şi Ratzinger, o recuperează pe Arendt, se concentrează asupra lui Habermas, nu-l uită pe Sloterdijk şi-i comentează pe profeţii liberalismului filosofic.
Perspectiva este amplă, portretele filosofice conving, analizele sînt nu pertinente, ci strălucitoare, iar cartea lui Andrei Marga, Introducere în filosofia contemporană, se citeşte ca un roman-fluviu al ideilor filosofice autoritare în zilele modernităţii noastre.

Lasati un comentariu

Comentariu