Petru Romoşan

Sistemul, Binomul, Trinomul, Securitatea nouă, „serviciile”… Există toate aceste fantasme conspiraţioniste ? Iniţiaţii, cei informaţi din surse-beton ştiu că există, şi încă cum ! Dar Sistemul e bine organizat, premeditat, sau e doar statul în forma sa cea mai rudimentară, care ţine locul unui stat viabil, democratic ? La această întrebare nu a dat încă nimeni un răspuns pertinent. Oricum, foarte mulţi cunoscători sunt de acord că nu conduc preşedintele, primul-ministru, şefii celor două Camere, miniştrii, şefii vizibili ai SRI şi SIE – adevărata putere îi aparţine Sistemului.
Sistemul s-a născut în focul loviturii de stat din 1989-1990, lovitură de stat dată chiar de Sistemul actual împotriva dictatorului Ceauşescu şi a soţiei sale, şi împotriva vechiului regim aflat numai în slujba lui Ceauşescu, cu sprijin logistic de la Est, de la sovietici, dar şi de la Vest, sprijin politic şi de intelligence. Plus amestecul vecinilor direct interesaţi, în primul rând Ungaria, care în acel moment o virase binişor spre Vest. Lovitura de stat împotriva lui Ceauşescu şi a regimului său nu a fost reuşită, cum îşi imaginează greşit încă mulţi, de străini, de ruşi, de americani, de Mossad sau de BND-ul german, de francezi sau de britanici, ci a fost de-a dreptul însuşită de noul Sistem intern, având în centru aceeaşi Securitate care s-a tot metamorfozat până azi. O Securitate care s-a debarasat de Partidul Comunist Român, devenit obsolet şi complet inutil, şi, deşi a fost trecută imediat după începutul loviturii de stat în subordinea Armatei, a preluat, din interior, şi controlul acesteia.
Adevăratul inamic al noului Sistem nu a fost nici Ceauşescu, cu Elena sa şi decrepitul său clan, nici Partidul Comunist, nici Armata, ci populaţia României. Populaţie care a ieşit în stradă de la începutul loviturii de stat, înfruntând, din păcate inutil, toate riscurile, cea care a făcut Piaţa Universităţii şi cea care a fost maltratată de minerii noului Sistem (metodă sovietică reutilizată de nişte şcoliţi la Moscova !). Da, pentru că minerii aduşi în Bucureşti au fost ai noului Sistem, nu doar ai lui Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican-Voiculescu, Cico Dumitrescu etc., care sunt folosiţi azi ca ţapi ispăşitori. Raţiune de Sistem, şi nu raţiune de stat.
Aberantul, matusalemicul Ceauşescu (25 de ani conducătorul ţării !) şi vechiul regim abuzaseră, maltrataseră, batjocoriseră populaţia României dincolo de orice limită tolerabilă. La fel procedaseră în ţările lor Saddam Hussein, colonelul Gaddafi sau Hafez el-Assad. Şi ce s-a întâmplat atâţia ani în România după lichidarea Ceauşeştilor, haosul şi jaful, a fost foarte asemănător cu ce se întâmplă azi în Irak, Libia şi Siria. Toţi cei patru lideri au fost, de altfel, buni prieteni. Iar dacă în România nu am avut război civil, cum şi-ar fi dorit câteva puteri străine, e meritul Sistemului, care s-a organizat militar şi nu a permis destrămarea ţării.

Dar prima grijă a Sistemului intern, cu ramificaţii externe, multe dintre ele moştenite, a fost să se organizeze împotriva principalului său adversar, moştenit şi el, şi anume populaţia tăcută şi suferindă a României. Şi-a căutat urgent aliaţi şi susţinători în Europa Occidentală, în America, în Israel, în lumea arabă. Sistemul a moştenit integral legăturile comerciale şi de securitate ale vechiului regim din acele zone. A abandonat aproape total Rusia şi China, mai ales după primul mandat al lui Ion Iliescu, tocmai pentru că era compus din foşti securişti comunişti care nu se voiau identificaţi, şi cărora li s-au adăugat treptat interlopii şi bişniţarii, numiţi pompos „oameni de afaceri”. De la lovitura de stat încoace, Sistemul a respectat cu stricteţe tontoroiul (protocolul) democratic, un spectacol cu clasă politică, alegeri, Parlament, presă liberă şi chiar dezlănţuită, până de curând, când a trecut la noua etapă, cu arestări în masă ale politicienilor, ale înalţilor funcţionari şi ale marilor şmenari sau oameni de afaceri. Binomul sau Trinomul (SRI+DNA+ÎCCJ) aruncă tot lestul şi oamenii lor rămân singuri pe scenă ca unici reprezentanţi autorizaţi ai Sistemului. Nu e de mirare că Laura Codruţa Kövesi a fost declarată unanim omul anului 2015…
Azi, România nu are legături aeriene regulate nici cu China, dar nici cu Rusia, deşi turiştii din aceste ţări, deloc puţini, sunt interesaţi să viziteze şi România. Schimburile comerciale cu aceşti foşti mari prieteni ai României în perioada comunistă sunt nesemnificative, chiar ridicole. Asta şi ca dovadă a totalei obedienţe faţă de noii parteneri occidentali ai Sistemului. O slugărnicie aproape sinucigaşă, dar care se înscrie în directa linie a celei mai sinistre epoci din istoria României, în afară de cea comunistă, epoca fanariotă.
Cu excepţia primului preşedinte, Ion Iliescu, promovat în mod evident de sovietici, de ruşi, toţi următorii preşedinţi, inclusiv al doilea Iliescu, au fost aleşi de Sistem, cu participarea, consultarea mai mică sau mai mare a partenerilor externi ai Sistemului. Şi, după informaţiile care circulă deocamdată doar în cercuri închise, la fel s-a întâmplat şi cu ultimul preşedinte. „Facebook”-ul, „diaspora”, „strada” – o copie perversă, instrumentată, a fostei Pieţe a Universităţii, care i-a speriat atât de rău – au cam acelaşi rol ca vizita lui Mircea Geoană la Sorin Ovidiu Vântu în preziua alegerilor din 2009, când a câştigat Traian Băsescu la decizia Sistemului. Deci, „Facebook”-ul, „diaspora”, „strada”, „vizita la SOV” nu au decât rolul de a da materie puternicului aparat de propagandă, totalitar, pus pe picioare şi întreţinut regeşte de Sistem.
Ce nu e deloc clar deocamdată e de ce la ultima rundă a fost ales tocmai Klaus Iohannis. Ce urmăreşte Sistemul cu neobişnuitul său preşedinte de azi ? Pregăteşte terenul pentru un nou prinţ străin ? Sau trecerea la o nouă Constituţie, pentru o Republică prezidenţială forte sau, dimpotrivă, pentru una parlamentară, cu un prim-ministru puternic ? Intenţionează oare Sistemul să-l sacrifice pe exoticul său preşedinte înainte de termen ? Zvonurile despre o posibilă suspendare, demisie, invalidare – legate şi de procesul pierdut definitiv pe teme penibil imobiliare – sunt tot mai frecvente, mai insistente. Cei mai surprinşi de alegerea lui Klaus Iohannis par să fi fost chiar germanii. Sunt tot mai multe semne că actualul preşedinte dezamăgeşte pe toată lumea, inclusiv Sistemul deci. Îi place atît de mult comedia în care a fost distribuit, încât a uitat chiar şi de regizori. Aşa se pot explica atacurile tot mai violente ale fostului preşedinte Traian Băsescu, implicat şi el direct în alegerea lui Iohannis, pentru că, după mai multe informaţii scăpate public, Traian Băsescu ar fi mai mult decât un servitor al Sistemului, ar fi el însuşi parte a acestuia. În orice caz, fostul preşedinte, deşi public obedient până la jenă faţă de puteri străine, şi-a adus o contribuţie majoră la reorganizarea şi revitalizarea Sistemului. Sub mandatele sale, SRI-ul, dar şi celelalte instituţii de forţă au fost supradimensionate până la nivelul unei adevărate dictaturi militare care nu-şi spune numele. Singurul noroc al populaţiei României e că mulţi dintre angajaţii acestor instituţii de forţă sunt incompetenţi, au ajuns acolo prin nepotism şi că, în general, taie frunză la câini, găurind serios doar bugetul.
De ce-i obsedează pe români Sistemul ? Pentru că Sistemul conduce foarte prost şi numai în interes propriu. România pare să fi fost transformată într-o satrapie dintre cele mai banale, în care numai oligarhia Sistemului are drept la viaţă. Sistemul e incapabil să construiască drumuri şi poduri. L-a pus ministru al Transporturilor pe unul (Băsescu Traian) care spunea în gura mare că România nu are nevoie de autostrăzi. Asta pare a fi ideea unor gerontocraţi care se deplasează puţin. Acelaşi reprezentant tipic al Sistemului, Băsescu, ne-a spus că şcoala românească nouă scoate tâmpiţi şi că doctorii pot să plece unde văd cu ochii. Sistemul a distrus nu doar sistemul bancar şi industria, ci şi presa scrisă. A găsit şi aici un pretext propagandistic : Internetul. A pus la pământ cultura mare : literatura română, artele plastice, muzica, studiul istoriei. Doar filmul şi teatrul au scăpat oarecum de acţiunea pustiitoare a Sistemului.
Cine sunt adevăraţii decidenţi ai Sistemului ? Aceste lucruri trebuie trecute sub tăcere, pentru că sunt cu adevărat periculoase. Dar câţiva conducători, formali sau informali, sunt foarte vizibili : inoxidabilul Mugur Isărescu, patriarhul Daniel, care aproape că şi-a anunţat demisia (pe modelul Papei Benedict) după prestaţia lamentabilă în legătură cu tragedia de la Colectiv, precum şi „consilierii pe viaţă” Adrian Vasilescu, Mişu Negriţoiu, Theodor Stolojan, Daniel Dăianu, Ilie Şerbănescu, Mircea Coşea, Andrei Pleşu, Nicolae Manolescu, Vladimir Tismăneanu, Bogdan Chireac, Ion Cristoiu, C.T. Popescu, foşti miniştri, foşti şefi de servicii secrete, generali, cei respectaţi de foştii şi actualii lor subalterni.
E străvezie funcţionarea pe modelul „dacic” al sfatului bătrânilor – căci areopag din Atena antică nu e nici pe departe –, perpetuat de obşti şi juzi în lungul şi misteriosul Ev Mediu românesc, al celor încă apţi să gândească în interesul „naţional”. Adică doar în interesul Sistemului. Cum România mai are, pe lângă enigmaticul său Sistem, şi Munţii Carpaţi, niciodată cuceriţi, şi cum codrul e frate cu românul, România pare să mai aibă multe zile înainte chiar dacă e condusă atât de prost. Dar de Sistemul nefast marea masă tăcută a ţării, ca şi tragic de numeroasa ei diasporă, nu va scăpa prea curând.