Petru Romoşan       

La Bucureşti s-a instalat o majoritate PSD-ALDE-UDMR solidă, stabilă. Programul de guvernare al PSD (însuşit şi de aliaţii mai micuţi), de tip Moş Crăciun, vrea să cumpere, să ia de partea sa populaţia săracă şi cu probleme (pensionari, studenţi, actori…), plus bugetari şi mici întreprinzători, îi va taxa pe cei cu venituri mari, dar, foarte probabil, nu va atinge nici cu un ghiocel multinaţionalele.
Atacul la DNA şi la justiţie în general va fi, e de crezut, câştigător, cu toată trezirea discursivă târzie a lui Iohannis. DNA a fost o instituţie partizană, bazată pe o jurisdicţie de excepţie, o instituţie băsistă şi securistă, impusă de integrarea noastră în lumea euroatlantică, anti-PSD, care a cercetat şi trimis în instanţă aproape numai într-o direcţie – PSD şi antreprenori români – şi i-a menajat atent pe marii infractori băsişti (deci presupuşi internaţionalişti), PDL şi ai sistemului militarizat, supus şi el sau complice cu străinătatea. Nu s-a atins aproape deloc de oamenii de afaceri şi de investitorii străini, de bănci şi de corporaţii.
Un nou şef la DNA va cere arestări, va face dosare stufoase adversarilor PSD. Ceea ce iarăşi nu va fi în regulă, nu va fi o justiţie imparţială. SRI şi celelalte servicii (toate controlate încă de băsişti sau de iohannişti – acelaşi lucru) vor avea şefi noi, se vor alinia noii majorităţi sau unele riscă sa fie chiar desfiinţate sau măcar cu bugetele dramatic înjumătăţite. PSD va fi obligat să facă şi economii. Bugetele uriaşe ale serviciilor ar putea fi prioritar vizate. Klaus Iohannis, pus pe locul pe care se află de servicii şi de forţe oculte, româneşti dar şi străine, de nu ştiu care masonerie, se zice, şi de şeful antenei CIA la Bucureşti, ne spune indirect Sebastian Ghiţă, îşi va vedea deja jilţul foarte zgâlţâit. Dacă nu va face ciocul foarte mic şi nu va trece urgent de partea PSD, va fi demis cu mare uşurinţă şi în mare viteză. Puterea reală a lui Klaus Iohannis e azi aproape de zero barat.
Presa de opoziţie (la PSD), controlată legal de servicii prin nenumăraţii acoperiţi, va suferi cum n-a suferit niciodată din 2005 încoace, adică de la venirea la putere a tătucului Băsescu. Nu sunt excluse legi de tip rusesc, prin care să fie închise sau puse sub control sever ONG-uri care se amestecă în politica internă românească. Cealaltă presă, cea proguvernamentală, va fi sponsorizată generos. Antena 3, care a ajuns în ultimii ani aproape de o închidere forţată (şi-a pierdut sediile, a fost hărţuită prin tribunale, a avut controale peste controale, a plătit amenzi peste amenzi), va deveni natural oficiosul şi trompeta guvernului şi a PSD. Cu beneficiile aferente. Plus corul de musafiri ficşi ai Antenei 3 : sociologi gen Pieleanu, analişti buni la toate gen eternul şi fascinantul Bogdan Chirieac sau „acritura” inoxidabilă, veşnic la pândă în slujba, printre alţii, a patronului său moral nedreptăţit Dan Voiculescu (condamnat într-un proces cu adevărat mizerabil !). Atât Pieleanu, cât şi Bogdan Chirieac şi Mugur Ciuvică par a fi propagandiştii fruntaşi ai trustului, desigur, foarte independenţi.
Guvernul Sorin Grindeanu, el însuşi un înlocuitor, e compus din old boys şi tineret-rezerve sau rezerve pur şi simplu. Old boys ca Teodor Meleşcanu (la Externe, minister major) sau Petre Daea (la Agricultură), multe tineret-rezerve anonime sau rezerve (ale lui Liviu Dragnea) ca doamnele Sevil Shhaideh (la Dezvoltare şi Fonduri Europene) sau Carmen Dan (la Interne, alt minister major). Un guvern de tranziţie, de sacrificiu, pus să rezolve, să răzbune nedreptăţile săvârşite de justiţia binomului, justiţie orientată în ultimii trei ani, iohannistă după ce a fost băsistă : să dea legea răspunderii magistraţilor (necesară, dar cum va fi făcută ?), legea amnistiei şi graţierii (va fi autoamnistie şi autograţiere ?), să treacă la demiterea Laurei Codruţa Kövesi şi a altor elemente considerate toxice pentru PSD, ALDE, UDMR din parchete, agenţii, Ministerul de Interne, dar mai ales din serviciile speciale. Un guvern care va dura între câteva luni şi un an, în funcţie de capacitatea de ripostă sau, dimpotrivă, de aliniere a preşedintelui Iohannis şi a binomului SRI-DNA. Mulţi dintre greii PSD au fost prezervaţi pentru un guvern 2 PSD-ALDE-UDMR condus de cine trebuie după ce schimbă ce e de schimbat în justiţie, de liderul maxim Liviu Dragnea.
Pe arena internaţională lucrurile sunt chiar mai complicate decât războiul româno-român în curs la Bucureşti. Se încheie preşedinţia Barack Obama, o mare decepţie, a treia după cele două, ale lui Bill Clinton şi George W. Bush, toate dominate de neoliberalii globalişti (cu nucleul dur al neoconservatorilor), destructori declaraţi ai statelor-naţiune şi ai valorilor societale tradiţionale. Cu o răsturnare spectaculoasă de direcţie prin venirea la Casa Albă, la Washington, a lui Donald Trump, protecţionist, „America First”, ultraconservator în sens tradiţional, cu un guvern ales pe măsură, în care domină miliardarii şi generalii, duşmanul declarat al globaliştilor şi „soroşiştilor”, plus CIAiştii care au susţinut-o vehement, chiar violent pe Hillary Clinton.
Se profilează deja o întâlnire Trump-Putin, poate la Budapesta, numită deja de presă metaforic „o nouă Ialtă”. Sancţiunile economice aplicate Rusiei vor cădea primele, ca un prealabil. La ce înţelegeri vor ajunge cei doi lideri cu influenţă globală e încă un mister. Vor reuşi ei să dea concreteţe, viaţă declaraţiilor de bună înţelegere, conlucrare şi mare simpatie pe care le-au făcut deja ? Întâlnirea dintre Trump şi Putin, care se va petrece oricum în prima jumătate a lui 2017, va avea un impact serios şi asupra României. Va fi, cu siguranţă, în avantajul noului guvern român, dar va fi această înţelegere şi în avantajul României ? Pentru o dată, guvernul recent ales la Bucureşti e pe marele val mondial, adică acela al intereselor naţionale, al statului social, al protecţionismului şi al statului-naţiune.
În 2017, UE şi moneda euro sunt pe buza prăpastiei. După Brexit vor veni alegerile din Olanda, Franţa, Germania, poate şi Italia – tot atâtea exituri posibile la orizont. România are un mare noroc că nu a fost încă admisă în Euro şi şi-a păstrat moneda naţională. La fel de norocoasă e şi pentru că nu a fost admisă în Schengen, şi deci are încă frontiere proprii în faţa migraţiilor de tot felul. Ne găsim într-o situaţie asemănătoare cu cea a Marii Britanii de dinainte de Brexit. Avem tot interesul să stăm pe loc şi să trecem la o politică pronunţat naţională, ofensivă şi lipsită de complexe, fără MCV şi alte manipulări de la centru, pe modelul Grupului de la Vişegrad. Accesarea fondurilor europene a fost blocată cu motivaţii false şi ticăloase, fără legătură cu spiritul de integrare afişat al Uniunii. Statele mari, în frunte cu Germania, au făcut legea în timp ce ne „aspirau” fără jenă cadrele, tehnicienii şi braţele apte de muncă. Politica noastră europeană în genunchi nu mai poate continua decât cu riscuri vitale pentru ţară. Chiar dacă nu va acţiona imediat, PSD sau guvernul României nu va putea rata o asemenea oportunitate.
Ca şi în cazul secolului XX, şi secolul XXI începe în sfârşit, de această dată cu o întârziere de 17 ani. Nu vom avea doar un an nou, vom avea chiar un nou secol.