Petru Romoşan       

Prin vizita în SUA a primului-ministru britanic, Theresa May, cu speech-ul istoric ţinut republicanilor la Philadelphia, cu primirea extrem de amicală la Casa Albă, cu punerea în lucru a unui acord comercial vast între SUA şi Marea Britanie, relaţiile internaţionale amorsează o schimbare de proporţii, o revoluţie conservatoare (deloc neoconservatoare). Germania şi Franţa au reacţionat imediat. Angela Merkel a cerut Bruxelles-ului să deschidă urgent negocieri pentru tratate de liber schimb cu 12 ţări printre care Japonia, China, Australia, Noua Zeelandă. Daily Mail scrie că Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a fost foarte frustrată de reuşita Theresei May, primul lider străin care-l vizitează pe Donald Trump la Casa Albă.
Brexit-ul şi instalarea lui Donald Trump doar de o săptămână la Washington au demarat deja revoluţia de care se temea atât de mult vechiul establishment global. România e membră deopotrivă în NATO şi în UE. Până mai ieri, NATO şi UE mergeau împreună în aceeaşi direcţie. După ultimele ştiri, cele două organizaţii riscă din 2017 să meargă fiecare în altă direcţie. Marea Britanie, al doilea membru important al NATO, a votat pentru ieşirea din UE deoarece nu mai putea suporta tutela economică şi politică prea apăsătoare a Germaniei. Franţa acceptă încă docilă această tutelă şi pare să se asfixieze economic şi să se apropie de o mare confuzie politică. Principala cauză avansată de experţi este chiar moneda euro. În Franţa au loc, începând din aprilie, două rânduri de alegeri capitale, prezidenţiale şi parlamentare. François Fillon, candidatul dreptei şi al centrului, până săptămâna trecută cu cele mai mari şanse de victorie, e atacat virulent şi destabilizat serios din cele două direcţii, dinspre naţionaliştii extremişti (Frontul Naţional, Marine Le Pen) şi stânga globalistă, puternic susţinută mediatic (Emmanuel Macron, fost consilier şi ministru al Economiei al lui François Hollande). François Fillon e atacat aproape pe aceeaşi temă ca Liviu Dragnea în România, aceea a slujbelor fictive, ale soţiei sale în cazul lui François Fillon. O victorie care nu mai poate fi exclusă în acest moment a extremei drepte, a lui Marine Le Pen, la prezidenţiale va duce la un referendum pentru Frexit. Aceeaşi situaţie se regăseşte în Olanda, unde extrema dreaptă are toate şansele să câştige în martie parlamentarele. Să ne reamintim că atât Franţa, cât şi Olanda au votat în 2005 prin referendum împotriva tratatului constituţional european. Ţările din sudul Europei – Spania, Portugalia, Italia, Grecia – suferă şi ele de mai mulţi ani de pe urma politicii de austeritate impusă de Germania şi cel puţin două dintre ele, Grecia şi Italia, nu mai exclud abandonarea UE. O majoritate începe să se degajeze în acest sens.
În ceea ce priveşte NATO, preşedintele american Donald Trump l-a definit deja în campania electorală ca „obsolet”, depăşit, şi anunţă pentru organizaţie schimbări majore. America nu mai vrea să asigure protecţia militară a Europei pe banii ei atâta vreme cât nu-şi mai găseşte, ca altădată, avantajele economice din colaborarea cu Europa, în special cu fostul ei protectorat, Germania. Germania se află acum pe locul trei al problemelor comerciale externe pe care Donald Trump le vrea rezolvate, după China şi Mexic. Unii analişti propun teoria după care Germania va trece pe primul loc al adversităţilor lui Trump. În plus, Angela Merkel a susţinut-o prea vocal şi prea nediplomatic în campanie pe Hillary Clinton, ca de la globalist la globalist. Orientarea pro-Rusia a lui Donald Trump va lăsa să se vadă la lumina zilei interesele acaparatoare ale Germaniei faţă de Europa de Est, Ucraina şi chiar faţă de Rusia însăşi.
Cum se va situa România, cu al său război româno-român în plină desfăşurare, faţă de această mare falie euroatlantică azi abia întrevăzută ? Liviu Dragnea şi Sorin Grindeanu, din partea majorităţii PSD, l-au vizitat pe Donald Trump înainte de învestitură. Angela Merkel îi dă telefoane de încurajare lui Klaus Iohannis în lupta lui neabătută cu corupţia. E aceeaşi Angela Merkel care a intervenit în favoarea lui Traian Băsescu la referendumul de demitere din 2012, o intervenţie întărită de cea a lui Philip Gordon, trimisul lui Hillary Clinton şi al neoconservatorilor americani. În România, unii trag hăis ! şi ceilalţi trag cea !. Şi căruţa cam stă pe loc… Dacă falia dintre SUA+Marea Britanie şi Europa (de fapt, Germania) se va adânci, cu cine va merge România, cu NATO sau cu UE ?
Istoria ne învaţă că puterile care au avut o înrâurire benefică asupra României au fost Franţa şi Marea Britanie. Germania a fost de mai multe ori o năpastă pentru noi, să ne amintim şi de primul război mondial, nu numai de al doilea. Dar azi Franţa şi Marea Britanie par să se situeze, pentru desenarea viitorului Europei, în tabere diferite. Donald Trump a spus de mai multe ori că Brexit-ul o să fie un lucru minunat (a wonderful thing). Simpatia preşedintelui american pare să meargă integral spre Theresa May, François Hollande şi Angela Merkel trebuie să se declare mulţumiţi cu câte o conversaţie în cel mai bun caz convenţională. Dacă nu cumva preşedintele Trump i-a dat deja veşti cancelarului german despre nişte taxe pentru importurile industriale din Germania. În schimb, aşa cum era de aşteptat, dialogul telefonic de 45 de minute dintre Donald Trump şi Vladimir Putin anunţă noile bune relaţii dintre cele două mari puteri. Prim-ministrul maltez Joseph Muscat, a cărui ţară a preluat preşedinţia UE, anunţă spre primăvară un val „fără precedent” de refugiaţi în Europa.
E posibil ca războiul româno-român în curs să fie o nefericită reflectare a rupturii care se prefigurează între marile puteri occidentale ? Adică între Germania şi SUA mai pe scurt ? Serviciile noastre de informaţii, care par să ţină locul armatei tradiţionale, obeze cum sunt, supranumerice, cu bugete mai mari de la un an la altul de două decenii încoace, cu nepotism şi corupţie expuse recent, ne vor fi de vreun folos în timpurile tulburi care se anunţă ? Cât de departe va merge deal-ul dintre Donald Trump şi Vladimir Putin ? Ce avantaje va obţine Viktor Orbán din vizitele succesive anunţate ale celor doi lideri la Budapesta ? Anul 2017, anul Cocoşului (the rooster) de Foc în zodiacul chinezesc, va fi, cu siguranţă, un an foarte greu pentru ţara noastră.