Petru Romoşan

Nimeni nu a înţeles în România de ce a fost invitat de urgenţă Klaus Iohannis la Washington, la Donald Trump, pe 20 august 2019. Mai sunt doar vreo trei luni până la alegerile prezidenţiale, iar vizita lui Klaus Iohannis a părut să fie un amestec american grosolan în alegerile româneşti din noiembrie 2019. Nu e clar nici dacă Administraţia prezidenţială română şi Klaus Iohannis însuşi au înţeles cu adevărat ce a căutat preşedintele român pe sfârşit de mandat la Casa Albă. Propaganda pro-Iohannis, propaganda PNL au interpretat, bineînţeles, vizita ca pe o susţinere puternică a lui Donald Trump pentru Klaus Iohannis, indiferent de diferenţele ideologice evidente între ei. Aşa să fie ?
Un articol foarte recent al lui Paul Craig Roberts, fost secretar adjunct al Trezoreriei americane pentru politica economică în timpul lui Ronald Reagan, ne aduce o clarificare indirectă în legătură cu „escapada” lui Iohannis la Washington. Titlul articolului lui Paul Craig Roberts nu lasă nici o umbră de îndoială : „Iresponsabilitatea micilor naţiuni”. E vorba de Polonia şi de România.
Despre ce este vorba ? SUA s-au retras, la 2 august 2019, din Tratatul INF – Tratatul privind forţele nucleare intermediare, semnat de Ronald Reagan şi de Mihail Gorbaciov în 8 decembrie 1987 şi intrat în vigoare la 1 iunie 1988. A doua zi, la 3 august 2019, Rusia a denunţat la rândul ei Tratatul INF. Textul lui Paul Craig Roberts ne ajută să înţelegem şi ne dă fiori reci. Articolul merită să fie citit, cel puţin de factorii răspunzători români, dacă mai avem aşa ceva, în întregime şi cu creionul în mână. Să vedem doar câteva citate :
„Tratatul INF a fost, poate, cea mai importantă înţelegere dintre toate cele privitoare la controlul armamentului încheiate de preşedinţii americani din secolul 20 şi abandonat acum, în secolul 21, de guvernele neoconservatoare americane. Tratatul anihila ameninţarea misilelor ruseşti asupra Europei şi ameninţarea misilelor americane din Europa asupra Rusiei. Importanţa tratatului e legată de reducerea riscului de război nuclear accidental. Sistemele de avertizare au o lungă istorie a alarmelor false. Problema misilelor americane de la graniţa Rusiei este aceea că ele nu lasă nici un interval de reflecţie sau de contact cu Washingtonul atunci când Moscova primeşte o falsă alarmă. Având în vedere iresponsabilitatea cu care guvernările americane de la Clinton încoace au crescut tensiunile cu Rusia, misilele aflate la frontiera Rusiei impun practic conducerii statului rus să acţioneze imediat, apăsând pe buton imediat ce sună alarma.”

„Tratatul încheiat de Reagan şi Gorbaciov în 1988 eliminase această ameninţare. La ce serveşte resuscitarea ei ? De ce tace Congresul ? De ce tace Europa ? De ce tace media din SUA şi din Europa ? De ce facilitează această ameninţare România şi Polonia permiţând misilelor americane să staţioneze pe teritoriul lor ?
E aproape sigur că guvernul român şi cel polonez au căpătat saci de bani de la complexul militaro-securitar american care vrea contracte de multe miliarde pentru a produce noi rachete. Aici vedem extrema iresponsabilitate a ţărilor mici. Fără guvernele corupte şi neghioabe ale României şi Poloniei, Washingtonul nu ar putea reînvia o ameninţare îngropată acum 31 de ani de Reagan şi Gorbaciov.
Nici măcar statul-marionetă al Germaniei ocupate nu a acceptat să adăpostească rachetele. Dar două state insignifiante, lipsite de importanţă în lume supun toată planeta la riscul războiului nuclear pentru ca nişte politicieni români şi polonezi să încaseze câteva milioane de dolari.
Misilele de la graniţa Rusiei care nu îngăduie nici un interval de reacţie sunt o problemă gravă pentru Rusia. Eu tot aştept ca Rusia să anunţe că la primul semn că au fost lansate rachete din România sau din Polonia cele două ţări vor înceta pe loc să existe. Asta ar putea trezi populaţiile din România şi din Polonia la primejdia în care le pun guvernele lor corupte.
De ce nu constituie provocările din România şi din Polonia o justificare suficientă pentru ca Rusia că ocupe preventiv ambele ţări ? E o provocare mai mare ca Rusia să ocupe cele două ţări decât ca ele să adăpostească rachetele americane împotriva Rusiei ? De ce doar prima ar fi o provocare, nu şi cealaltă ?
Nimeni nu poate veni în ajutorul României şi Poloniei nici dacă ar vrea. NATO e o glumă. N-ar rezista o zi într-o confruntare cu Rusia. Crede cineva că Statele Unite au de gând să se sinucidă pentru România şi Polonia ?” („The Irresponsibility of Small Nations”, www.paulcraigroberts.org, 23 august 2019)
Paul Craig Roberts, cu o lunga carieră de profesor (Virginia Tech, Tulane, Stanford, Georgetown…), înalt funcţionar, om de afaceri şi jurnalist, este azi preşedintele Institutului de Economie Politică.